Trecem la ora de iarnă. Cum ne afectează și de ce Europa nu a oprit încă sistemul
România trece din nou la ora de iarnă, chiar din acest weekend.
Pentru unii, schimbarea trece neobservată. Pentru alții, e un mic haos: somn fragmentat, nervozitate, o senzație de oboseală greu de explicat.
În 2018, peste 4,6 milioane de europeni au răspuns la o consultare publică, iar 84% au spus răspicat că vor ca schimbarea orei să fie eliminată. În 2019, Parlamentul European a votat pentru desființarea ei, dar, ca în multe alte povești europene, procesul s-a blocat la Consiliu, arată G4Media. Țările nu se înțeleg: unele, precum Finlanda, cer o oră fixă pe tot continentul; altele, ca Grecia, Cipru sau Portugalia, spun că diferențele de fus orar sunt prea mari pentru o soluție unică. În lipsa unei majorități calificate, directiva a rămas suspendată, iar ceasurile Europei continuă să bată în două ritmuri, unul de vară, altul de iarnă. Când ora te dă peste cap Dincolo de deciziile birocratice, schimbarea orei are efecte reale asupra oamenilor. „După trecerea la ora de iarnă, mulți se simt ciudat, obosiți, nervoși sau chiar mai deprimați”, explică psihologul Liliana Luca, de la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iași.
De ce? Pentru că organismul nostru este reglat de lumină. Când ziua se scurtează brusc, scade secreția de serotonină și crește producția de melatonină, hormonul somnului. Rezultatul e o stare de confuzie biologică: somnul vine prea devreme, trezitul pare mai greu, iar productivitatea scade. „Ritmul circadian are nevoie de câteva zile — uneori chiar o săptămână — pentru a se regla”, spune psihologul. Unii oameni resimt mai puternic tranziția: persoanele care suferă deja de tulburări de somn, de anxietate sau de depresie sunt mai vulnerabile. E motivul pentru care, în primele zile după schimbarea orei, cabinetele de psihologie și medicii de familie primesc mai multe plângeri legate de oboseală, lipsă de concentrare și dispoziție scăzută. Lumina, somnul și ecranele În societatea modernă, problema se complică și mai mult: lipsa de expunere la lumină naturală e dublată de abuzul de lumină artificială — în special cea albastră, emisă de ecranele telefoanelor și laptopurilor. „Mulți oameni petrec seara ore întregi online, iar asta dereglează secreția normală de melatonină, agravând efectele schimbării orei”, explică specialiștii de la Socola.
Soluțiile, spun psihologii, sunt simple, dar cer consecvență: o rutină de somn stabilă, evitarea ecranelor înainte de culcare, o cameră întunecată și liniștită, și, mai ales, expunerea la lumină naturală în timpul zilei. „Lumina este semnalul care resetează ceasul nostru biologic”, spun medicii. O plimbare în aer liber, chiar și de 15 minute, poate face diferența. O problemă de adaptare colectivă Ceea ce părea o măsură practică menită să economisească energie în timpul războaielor și al crizelor economice a devenit, peste un secol, o sursă de disconfort colectiv și un subiect de dezbatere politică. Studiile recente arată că economiile de energie sunt minime, în timp ce impactul asupra sănătății, de la tulburări de somn până la riscuri cardiovasculare crescute în primele zile după schimbare nu mai poate fi ignorat. Cu toate acestea, Uniunea Europeană nu reușește să decidă dacă va păstra ora de vară permanent sau pe cea de iarnă. Ceasul intern vs. ceasul politic Pentru oameni, schimbarea orei e un detaliu. Pentru instituții, e un compromis geopolitic. Într-o Europă cu trei fusuri orare principale, o oră unică ar însemna o reconfigurare masivă a transportului, telecomunicațiilor și programelor economice.
Până la o decizie finală, europenii continuă să trăiască între două ritmuri. Iar, în fiecare toamnă, când lumina dispare mai devreme și ceasurile se întorc, nu doar timpul se schimbă ci și noi. Pentru unii, e doar o oră în plus de somn. Pentru alții, e o săptămână întreagă de adaptare. Dar, pentru toți, e un reminder subtil că timpul, oricât de bine l-am măsura, nu se lasă niciodată pe deplin controlat. Echinocțiul de toamnă, când Soarele se va afla pe ecuatorul ceresc, a fost deja luni, 22 septembrie, la ora 21:19. În emisfera nordică durata zilei scade, iar în cea sudică crește. Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal” , se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică.
Aflându-se la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților. Singurele excepții sunt întâlnite în regiunile polare, în zona polului nord incepând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primavară. În emisfera sudică a Pământului, data de 22 septembrie marchează începutul primaverii. La latitudinile țării noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și orizont. Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă.
profit.ro
