Un studiu ADN dezvăluie patogenii necunoscuți care au măcinat Marea Armată cu care Napoleon a încercat să cucerească Rusia
Un nou studiu care a implicat analiza ADN-ului extras din dinții a 13 soldați francezi îngropați într-o groapă comună în capitala lituaniană Vilnius, de-a lungul rutei retragerii Marii Armate a lui Napoleon, oferă o înțelegere mai profundă a suferinței îndurate de militarii care au invadat Rusia, analizele detectând doi agenți patogeni care nu fuseseră documentați anterior, relatează luni Reuters.
Retragerea din Rusia a lui Napoleon Bonaparte și a Marii Armate Franceze („La Grande Armée”) în anul 1812 a fost un eveniment cataclismic care a marcat începutul sfârșitului pentru imperiul său și pentru dominația sa personală în Europa, aproximativ 300.000 de soldați pierzându-și viața dintr-o forță care număra inițial în jur de o jumătate de milion de oameni.
Noua descoperire în rămășițele soldaților a bacteriilor care provoacă febra paratifoidă și febra recurentă transmisă prin păduchi arată, alături de cercetări anterioare, că mai multe infecții circulau printre soldații deja slăbiți de frig, foame și epuizare.
Situl din Vilnius, descoperit în 2001, conține rămășițele a aproximativ 2.000 până la 3.000 de soldați din armata lui Napoleon.
„Vilnius a fost un punct cheie pe ruta retragerii din 1812. Mulți soldați au ajuns acolo epuizați, înfometați și bolnavi. Un număr considerabil au murit acolo și a fost îngropat rapid în gropi comune”, a declarat pentru Reuters geneticianul Nicolás Rascovan, șeful unității de paleogenomică microbiană de la Institutul Pasteur din Paris și autor principal al studiului publicat în revista Current Biology.
„Deși frigul, foametea și tifosul au fost de mult timp accentuate ca factori principali, rezultatele noastre arată că febra paratifoidă și febra recurentă transmisă prin păduchi erau de asemenea prezente și pot fi considerate cauze care au contribuit la slăbirea și mortalitatea soldaților”, a adăugat Rascovan.
Marea campanie a lui Napoleon în Rusia s-a prăbușit deși el a intrat în Moscova
Febra paratifoidă este transmisă de regulă prin apă sau alimente contaminate, iar simptomele includ febră, dureri de cap, dureri abdominale, diaree sau constipație, slăbiciune și uneori erupții cutanate. Forma de febră recurentă identificată este transmisă prin păduchii de corp și provoacă episoade repetate de febră mare, însoțite de dureri de cap, dureri musculare și slăbiciune.
Patru dintre cei 13 soldați ale căror rămășițe au fost analizate pentru studiu au fost testați pozitiv pentru bacteria care cauzează febra paratifoidă, iar doi pentru bacteria care provoacă febra recurentă. Simptomele celor două boli corespund celor descrise în relatările istorice despre retragere.
Un studiu din 2006 care a analizat ADN-ul a 35 de soldați din același cimitir a identificat agenții patogeni responsabili de tifos și de febra de tranșee – boli care provoacă simptome similare cu cele ale febrei paratifoide și febrei recurente.
Napoleon a condus Marea Armată în invazia Rusiei din 1812 și a intrat în Moscova, dar campania s-a prăbușit, iar el a fost nevoit să se retragă din cauza unor factori precum lipsa tot mai acută a proviziilor, contraatacurile și instalarea iernii rusești cumplite.
Analizele ADN oferă tot mai multe informații interesante asupra unor evenimente din trecut
Noile descoperiri adaugă nuanță poveștii despre suferința soldaților împăratului francez, conturând un scenariu în care nu una sau două boli circulau, ci o prevalență ridicată a mai multor boli infecțioase. Studiul nu cuantifică impactul general al agenților patogeni nou identificați și nici nu stabilește că aceștia ar fi fost răspândiți în întreaga armată, dar ajută la explicarea complexității medicale a retragerii.
„ADN-ul vechi ne permite să identificăm infecții care nu pot fi determinate doar pe baza descrierilor simptomatice. Coexistența unor agenți patogeni cu moduri diferite de transmitere subliniază cât de grave erau condițiile sanitare”, a spus Rascovan. „Cercetările viitoare, desfășurate în mai multe situri și pe mai multe rămășițe, vor rafina imaginea peisajului bolilor din 1812”, a adăugat el.
Studiul ilustrează totodată modul în care știința tot mai avansată a analizei ADN-ului antic poate oferi perspective noi asupra evenimentelor istorice.
„ADN-ul vechi ne permite să testăm direct ipoteze istorice, adăugând dovezi care pot confirma sau complica narațiunile construite din cronici și descrieri de simptome”, a spus Rascovan. „Cu o autentificare atentă, genomica ne arată ce agenți patogeni erau prezenți, cum au evoluat și persistat, și cum s-au răspândit – ajutându-i pe istorici și pe oameni de știință să reconstruiască crize complexe cu o acuratețe mai mare”, a explicat acesta.
hotnews.ro
