Astronomii au descoperit o stea rară care a „înghițit” o planetă ca Pluto și sunt entuziasmați despre ce înseamnă asta
Astronomii care folosesc Telescopul Spațial Hubble au observat o pitică albă – un miez stelar extrem de compact – care pare să fi „înghițit” o lume înghețată asemănătoare cu planeta pitică Pluto, o descoperire care are implicații privind probabilitatea existenței planetelor locuibile dincolo de sistemul nostru solar, relatează Reuters.
Pitica albă se află în galaxia noastră, Calea Lactee, la aproximativ 255 de ani-lumină de Pământ, relativ aproape în termeni cosmici, și are o masă de aproximativ 57% din cea a Soarelui. Un an-lumină reprezintă distanța parcursă de lumină într-un an, 9,5 trilioane de kilometri.
Piticele albe se numără printre cele mai compacte obiecte din univers, deși nu sunt la fel de dense ca găurile negre. Stelele cu până la de opt ori masa Soarelui par să fie sortite să se transforme în pitice albe. Ele ard, în cele din urmă, tot hidrogenul pe care îl folosesc ca sursă de combustibil. Gravitația le face apoi să se prăbușească și să-și elimine straturile exterioare în stadiul de „gigant roșu”, lăsând în cele din urmă în urmă un nucleu compact – pitica albă.
Soarele pare sortit să-și încheie existența ca pitică albă, peste miliarde de ani. Cum stelele de dimensiunea Soarelui nostru sunt considerate rare în Univers, la fel sunt și piticele albe. Potrivit estimărilor actuale, doar 8 din cele 100 sisteme stelare apropiate de Soare conțin o pitică albă. Însă cea mai apropiată dintre acestea, Sirius B, este la o distanță de doar 8,6 ani-lumină față de sistemul nostru solar.
Pitica albă din noul studiu este o rămășiță a unei stele estimate a fi avut cu 50% mai multă masă decât Soarele. În forma sa compactă actuală, diametrul său este aproximativ echivalent cu cel al Pământului, deși masa sa este estimată ca fiind de 190.000 de ori mai mare decât a planetei noastre.
Anterior, astronomii au documentat modul în care piticele albe, datorită atracției lor gravitaționale puternice, consumă – sau acumulează, în termeni științifici – corpuri stâncoase precum planete, sateliți și asteroizi. Oamenii de știință fac asta prin folosesirea telescoapelor pentru a detecta material pe suprafața piticelor albe, material format din elementele care alcătuiau alte obiecte.
Azot pe suprafața unei stele ce a înghițit o planetă înghețată
Cercetătorii au detectat acum o amprentă chimică în această pitică albă, indicând că obiectul pe care l-a înghițit nu era în principal stâncos, ci înghețat. Ei suspectează că efectele gravitaționale ale piticei albe au sfărâmat o lume asemănătoare cu Pluto și că fragmentele acesteia au căzut apoi asupra sa.
„Pitica albă a acumulat probabil fragmente din crusta și manta unei lumi înghețate asemănătoare cu Pluto”, a declarat Snehalata Sahu, cercetător postdoctoral în astrofizică la Universitatea Warwick din Marea Britanie, autor principal al studiului publicat luna aceasta în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
„Dacă nu întreaga planetă Pluto, atunci ar fi vorba de un fragment desprins dintr-o lume asemănătoare lui Pluto, în urma coliziunii cu un alt corp. Oricum ar fi, odată ce acest corp se apropie suficient de pitica albă, aproximativ la o distanță comparabilă cu dimensiunea Soarelui, gravitația puternică îl va distorsiona mareic, iar în cele din urmă se va crăpa și se va dezintegra”, a spus Boris Gänsicke, astrofizician la Universitatea Warwick și coautor al studiului.
Dovezile chimice indicau că obiectul nu era un alt tip de corp înghețat precum o cometă.
„Dovezile cheie provin din abundența neobișnuit de mare de azot pe care am observat-o, mult mai mare decât în materialul tipic ce alcătuiește cometele, și care este consecventă cu ghețurile bogate în azot ce domină suprafața lui Pluto”, a spus Sahu.
Detectarea azotului, explică Gänsicke, a fost posibilă datorită utilizării instrumentului Cosmic Origins Spectrograph al telescopului Hubble, care observă lumina ultravioletă pentru a studia formarea și evoluția galaxiilor, stelelor și sistemelor planetare.
Rata materialului căzut pe pitica albă era echivalentă cu masa unei balene albastre adulte care s-ar prăbuși pe aceasta în fiecare secundă, proces care a continuat cel puțin în ultimii 13 ani, potrivit explicațiilor astronomilor.
De ce consideră astronomii importantă descoperirea
Aceste observații au furnizat dovezi că corpuri înghețate, similare celor din sistemul nostru solar, există și în alte sisteme planetare. Sistemul nostru solar are o abundență de astfel de corpuri, în special într-o regiune înghețată dincolo de planeta cea mai îndepărtată, Neptun, populată de planete pitice precum Pluto, comete și alte corpuri înghețate.
Apa este un ingredient esențial pentru viață. Dar modul în care planetele stâncoase precum Pământul ajung să aibă cantități mari de apă rămâne un subiect de dezbatere în comunitatea științifică.
„În sistemul nostru solar, se crede că corpuri înghețate precum cometele au jucat un rol cheie în livrarea apei către planetele stâncoase, inclusiv Pământul. Pe lângă apă, ele au furnizat și alte compuși volatili și organici, precum carbon, sulf și compuși organici complexi, esențiali pentru chimia prebiotică și, în cele din urmă, pentru apariția vieții”, a spus Sahu.
„În mod similar, în alte sisteme planetare, se așteaptă ca corpurile bogate în apă să servească drept purtătoare ale acestor cărămizi fundamentale ale vieții, contribuind potențial la dezvoltarea unor medii locuibile”, a adăugat Sahu.
„Detectarea corpurilor bogate în apă în jurul altor stele oferă o confirmare observațională că astfel de rezerve există dincolo de sistemul nostru solar”, a mai spus acesta.
hotnews.ro
