Vinurile ingenioase au luat naștere din cratere vulcanice negre
În insula Lanzarote din Spania, golurile conice construite în straturi de cenușă vulcanică produc vinuri care au fost create din generații de ingeniozitate și muncă grea.
Privite de la distanță, podgoriile insulei Lanzarote din Spania prezintă puține semne de viață. Terenul măturat de culoare neagră este acoperit cu o serie de goluri conice, ca amprentele unui gigant mitic presat în pământul întunecat. Dar apropiați-vă puțin și fiecare crater dezvăluie o viță de vie în inima lui.
La doar 127 km de Africa, Lanzarote este cea mai estică dintre Insulele Canare, un arhipelag modelat de foc. Chiar și printre vecinii săi combustibili, iese în evidență, purtând supranumele „Insula Vulcanului” pentru cele peste 300 de jetoane de lavă. În timp ce peisajul este adesea descris ca fiind lunar, el evocă și gânduri despre cum ar fi putut arăta Pământul înainte de apariția umanității.
Vulcanii din Parcul Național Timanfaya au izbucnit ultima dată în 1824, dar seria anterioară de erupții – începând din 1730 și care a durat șase ani – a transformat viața pe această insulă. Lava a acoperit un sfert din zonă, distrugând sate, provocând foamete și determinând pe mulți să emigreze. Darul de despărțire al calamității a fost un strat gros de picón (cenuşă vulcanică).
Vinul a fost produs în arhipelag încă din secolul al XV-lea, când au sosit coloniștii spanioli. Insula Tenerife și-a găsit clienți dornici în Anglia – dar spre deosebire de Tenerife, locuitorii din Lanzarote au făcut vin doar pentru consumul personal, până la erupțiile din 1730.
Pentru cei puțini rezistenți care au rămas după dezastru, însă, necesitatea a devenit mama invenției. După ce au săpat prin picón cu mâna, în căutarea pământului arabil care obișnuia să producă boabe de cereale, au descoperit că solul lor nu mai era potrivit pentru acele culturi. Totuși, vița de vie ar putea supraviețui și chiar să prospere, iar ingredientul secret a fost temuta cenușă în sine.
Majoritatea regiunilor viticole ale lumii se bazează pe cel puțin 300 mm de precipitații anuale, dar Lanzarote primește doar aproximativ 150 mm și, adesea, mai puține. Adăugând insultă la răni, insula este în mod obișnuit lovită de alizee intense din nord-est și trebuie, de asemenea, să se confrunte cu calima, furtunile de praf care se declanșează de mai multe ori pe an, uneori durând câteva zile. Nisipul și solul din Sahara sunt suspendate în aerul cald și uscat, transformând cerul într-o nuanță de sepia de altă lume și acoperind insula cu ceață deasă. Când intră o calima, localnicii glumesc că cineva trebuie să joace fotbal în Maroc.
În aceste condiții, fermierii nu au avut de ales decât să devină creativi. „De pe o zi pe alta, câmpurile lor erau îngropate în cenușă, iar tot ce știau să facă a dispărut”, spune Nereida Pérez, coordonatorul tehnic al consiliului de reglementare al vinurilor din Lanzarote. Soluția lor? Săpați hoyos, sau goluri conice, de trei metri lățime și trei până la patru metri adâncime. După ce și-au plantat vița de vie, le-au acoperit cu un strat gros de picón și au încins partea de nord-est a fiecărui hoyo cu un perete semicircular scăzut, construit din pietre de lavă.
A fost o inginerie inteligentă. Forma conului adună ploaia rară și roua și canalizează apa către rădăcinile plantei, în timp ce picónul atrage umiditatea din aer și o reține în sol, reglându-i temperatura. Pereții protejează vița de vie de vânturi și protejează pantele înclinate ale hoyos de eroziune și prăbușire, împiedicând cenușa să sufoce rădăcinile viței de vie.
Și uite așa s-a ridicat din cenușă o regiune viticolă, la propriu. "Oamenii aceia erau vizionari. Aveau capacitatea de a se adapta", spune Elisa Ludeña, tânărul vinificator și director tehnic al El Grifo. Înființată în 1775, El Grifo este cea mai veche cramă din Canare și una dintre cele 10 cele mai vechi din Spania. Este, de asemenea, una dintre cele 28 de crame active în prezent pe o insulă de jumătate de dimensiunea Oahu.
Strugurii care predomină sunt Malvasía Volcánica, un soi alb găsit doar în arhipelag și cultivat în principal pe Lanzarote, reprezentând 60% din producția insulei. Restul este în mare parte o combinație a soiurilor albe Listán Blanco, Vijariego Blanco și Moscatel de Alejandría și roșu Listán Negro și Syrah. Unele viță de vie au aproape 200 de ani, datorită podgoriilor care nu au fost niciodată infestate cu filoxeră – o insectă care a decimat multe crame europene în anii 1800, forțând producătorii să-și altoiască plantele pe portaltoiul viței de vie americane, care s-a dovedit mai rezistent.
Având în vedere locația din Lanzarote, chiar la marginea paralelei 30 de nord, ar putea părea o misiune prostească să încerci să produci vinuri de calitate, dar peisajul primordial și vânturile persistente ajută, de fapt, controlând temperaturile și ținând la distanță dăunătorii. „Filoxera nu este acasă în soluri nisipoase, iar majoritatea solului vulcanic este cenușă”, spune somelierul premiat Josep Roca de la El Celler de Can Roca din Girona, Spania.
bbc.com
