Unde au trăit strămoșii ungurilor în urmă cu 4.500 de ani. Ce arată ADN-ul antic
Un studiu al genomului vechilor popoare siberiene arată că acestea au legături genetice cu populațiile care trăiesc astăzi în Estonia, Finlanda și Ungaria.
Un nou studiu al genomului vechi arată că vorbitorii de limbă maghiară, finlandeză și estonă din prezent au o ascendență siberiană semnificativă. Aceste rădăcini s-au răspândit probabil spre vest, pornind de la un grup de oameni care trăiau în stepele împădurite ale Munților Altai din Asia Centrală și de Est, acum 4.500 de ani, scriu cei de la publicația LiveScience.
Migrarea din Siberia
Într-un studiu publicat pe 2 iulie în revista Nature, cercetătorii au analizat 180 de persoane care au trăit în nordul Eurasiei între perioada mezolitică și epoca bronzului (în urmă cu 11.000 - 4.000 de ani). Echipa a adăugat apoi aceste persoane într-o bază de date cu peste 1.300 de persoane antice analizate anterior, apoi a comparat aceste genomi cu cele ale persoanelor moderne. O descoperire semnificativă a provenit din genomurile datând din perioada târzie a neoliticului până la începutul epocii bronzului (acum 4.500 - 3.200 de ani).
Cercetătorii au descoperit că locațiile geografice ale persoanelor antice cu un model de ADN pe care l-au denumit Yakutia_LNBA erau „asociate în mod neechivoc cu populațiile antice și actuale vorbitoare de limbi uralice”, au scris cercetătorii în studiu.
Limbile uralice sunt un grup de peste 20 de limbi vorbite de milioane de oameni, dar cele mai importante sunt estona, finlandeza și maghiara. Lingviștii s-au interesat de aceste trei limbi uralice majore deoarece sunt diferite de limbile indo-europene vorbite în țările învecinate, mai notează sursa citată.
Cercetătorii au identificat grupul Yakutia_LNBA în oasele unor oameni care au trăit între 4.500 și 3.200 de ani în urmă în Siberia. Aceștia ar fi putut face parte din cultura Ymyyakhtakh, o cultură antică din nord-estul Siberiei care dispunea de tehnologie ceramică, obiecte din bronz și vârfuri de săgeți din piatră și os.
Arheologii au descoperit anterior că ceramica Ymyyakhtakh s-a răspândit spre sud, în stepele împădurite din regiunea Altai-Sayan, în apropierea intersecției dintre Rusia, Mongolia, Kazahstan și China de astăzi, în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. Cercetătorii au sugerat că modelul ADN Yakutia_LNBA ar putea fi, prin urmare, legat de culturile preistorice vorbitoare de limbi uralice.
„O interpretare simplă a acestui fapt este că strămoșii Yakutia_LNBA s-au răspândit de la est la vest odată cu limbile uralice”, a spus Zeng.
„Arătăm că Yakutia_LNBA poate servi ca un excelent indicator pentru răspândirea comunităților timpurii vorbitoare de limbi uralice”, au remarcat cercetătorii în studiu.
Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că acest grup, care s-a răspândit în cele din urmă spre vest, ar fi putut fi organizat pe baza descendenței patrilineare, pe baza modelelor cromozomului Y din ADN-ul antic.
stirileprotv.ro
