Orașul din Noua Zeelandă cu un labirint de peșteri subterane
Auckland este cel mai mare oraș din Noua Zeelandă, iar sub el se află o rețea la fel de extinsă de peșteri de lavă.
Capacul căminului din mijlocul unui padoc cu iarbă este singurul cadou. Într-un câmp din centrul Auckland, Noua Zeelandă – unde un semn avertizează despre tauri care rătăcesc – se află intrarea într-o peșteră de lavă formată probabil acum 70.000 de ani: una dintre sutele care se află sub oraș.
Cu o peșteră necunoscută anterior fiind descoperită în fiecare lună, este în curs de desfășurare un nou proiect de cartografiere pentru a identifica locația exactă a acestora, pentru a oferi un plan pentru alte zone vulcanice la nivel global și, potențial, pentru a preveni un viitor dezastru.
Statutul lui Auckland ca oraș construit pe un câmp vulcanic activ este „cu adevărat special și neobișnuit”, spune Kate Lewis, expert în geomoștenire și caracteristici naturale la Consiliul Auckland. Acest lucru face ca este cu atât mai importantă – și mai dificilă – alocarea și protejarea peșterilor, care se formează după erupții. „Există o componentă de pericol, există o componentă de inginerie, există o componentă de patrimoniu”, explică ea. „Și apoi există și o componentă culturală uriașă”.
Stâncile acoperă pământul peșterii veche de 70.000 de ani în care stăm, mușchi și ferigă agățate în petice deasupra capului în gaura de 10 picioare înălțime (3 m) care s-ar fi format „destul de repede” odată ce a început o erupție. Ceea ce sunt acum peșterile orașului au prins contur pe parcursul a 200.000 de ani, cea mai nouă fiind creată după erupția Rangitoto – singurul munte din Auckland care a suflat de două ori – în urmă cu aproximativ 550 de ani.
Când aprovizionarea cu lavă este întreruptă, fie pentru că magma a încetat să se ridice, fie pentru că a fost deviată în altă parte, aceasta se scurge, cu buzunarele goale ale peșterilor lăsate în urmă.
Peșterile „apar în majoritatea fluxurilor de lavă, dar sunt cele mai frecvente acolo unde lavele sunt fluide și curg rapid”, spune Clague, făcându-le caracteristici comune în Hawaii și Islanda, precum și în grupuri de insule vulcanice oceanice, cum ar fi Galapagos, Azore și Tahiti.
Cele mai lungi dintre cele din Auckland aleargă până la 290 m (957 ft); în SUA, această cifră este mai aproape de 4 km (2,5 mile), cu Ape Cave din Parcul Național Gifford din Washington, cel mai lung tub continuu din America de Nord.
Versiunile din SUA, care pot fi găsite în state precum Hawaii, California (unde se află Monumentul Național Lava Beds), New Mexico, Oregon, Utah și Arizona, pot fi mult mai labirintice decât echivalentele lor antipode. Unele au rupturi și joncțiuni, niveluri diferite și căderi bruște, mimând felul în care lava s-a deplasat prin ele cu mii de ani în urmă.
Peșterile de lavă nu sunt doar o ciudatenie geologică, dar au ajuns să aibă atât o semnificație practică, cât și culturală de-a lungul mileniilor. La Bobcat Cave din Idaho, cercetările au arătat că nativii americani foloseau structurile ca frigidere în vremuri grele, probabil conservând carnea de zimbră în perioadele de vânătoare.
Pentru maori, care s-au stabilit pentru prima dată în Noua Zeelandă în jurul secolului al XIII-lea, o serie de peșteri din Auckland sunt sacre, folosite ca locuri de înmormântare pentru rămășițele umane (sau koiwi). Cu toate acestea, de la începutul anilor 1800, când țara a fost formată și a primit stăpânire suverană britanică, koiwi descoperite au fost furate pentru colecții private și muzee, ajungând în unele cazuri până în Marea Britanie sau SUA.
Bbc.com
