Țările care își „repatriază” aurul din seifurile Trezoreriei americane
„Aduceți- ne aurul înapoi acasă”, a cerut Michael Jaeger, președintele Asociației Contribuabililor Europeni, într-un interviu acordat rețelei germane ZDF.
„Acasă” înseamnă Germania, care are a doua cea mai mare rezervă de aur din lume – după SUA. Peste 1.200 de tone – o treime din cele 3.375 de tone de aur ale Germaniei – sunt depozitate în Statele Unite, în seifurile Fed. În condițiile în care prețul metalului galben a trecut de 3.500 de dolari pe uncie și având în vedere „politica imprevizibilă” a președintelui american Donald Trump, solicitări ca cele ale lui Jaeger pentru întoarcerea aurului în Germania devin din ce în ce mai dese.
„Dincolo de declarațiile cu iz politicianist, ceea ce spune Jaegar reflectă schimbările profunde care afectează în prezent sistemul financiar internațional”, spun jucătorii de pe piața europeană a aurului, citați de presa elenă. „Mai presus de toate, ele ilustrează erodarea treptată a hegemoniei monedei americane, caracterizată acum de o pierdere a încrederii în dolar”, adaugă ei. Alte țări, precum India sau Țările de Jos, au repatriat o parte semnificativă din aurul lor din SUA și Marea Britanie în ultimii ani.
În aceste vremuri tulburi, aurul nu este doar un metal prețios. „El întruchipează simbolul puterii economice care leagă fiecare națiune de trecutul și suveranitatea ei. Fiecare stat încearcă să se protejeze de incertitudinea care domnește, iar aurul are acest rol de stabilitate.”
Aurul României e la Londra și București
Aurul unei țări este adesea stocat în afara teritoriului național, în special în New York sau Londra, din motive ce țin de economie și de istorie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu, au existat temeri că aurul ar putea fi confiscat de regimul nazist.
Banca Națională a României este titularul contului de la Banca Angliei (BOE) unde sunt depozitate aproximativ 60 de tone din rezerva de aur a României. Lingourile aflate în custodie pot fi identificate în orice moment, după numărul unic al barei, greutate și titlul de finețe al aurului. Efectuarea de operațiuni printr-un astfel de cont se realizează numai în baza instrucțiunilor transmise de BNR către Banca Angliei, aurul deținut în acest cont neputând fi utilizat sub nicio formă de către custode.
De-a lungul vremii o serie de lideri politici (în frunte cu Liviu Dragnea) au cerut să aducem aurul de la Londra înapoi în țară, ocazie cu care Mugur Isărescu a explicat de ce nu ar fi deloc un gest potrivit.
Guvernatorul Băncii Naționale a României a explicat, în cadrul unei prelegeri susținute la Alba Iulia, că aurul este ținut în afara țării pentru ca astfel se poate verifica existența lui în orice clipă pe plan internațional în sistemul de conturi, altfel el neavând „nicio valoare”.
„Pentru că multa lume consideră că e ceva necurat aici, de ce BNR ține aurul la Londra. Păi, aurul este parte din rezerva noastră internaționala. E rezervă internaționala. Nu e rezervă internă. Toată rezerva internațională a unei țări se ține în exterior, ca de-aia se numește rezerva internațională”, a declarat guvernatorul BNR.
Principalul motiv pentru care aurul nu a fost transferat în Germania a fost Războiul Rece
Profesorul de economie la Universitatea Bayreuth din Bavaria, Thorsten Poleit, a explicat ZDF că principalul motiv pentru care aurul nu a fost transferat în Germania a fost Războiul Rece.
Aurul trebuia să rămână cât mai departe de Blocul de Est. Dar apoi a fost exportul în masă al mașinilor germane, care a dus la acumularea de aur în vistieria Fed din SUA. „Când Germania avea un excedent comercial cu SUA, Washingtonul l-a „acoperit” cu aur”. Adică aurul a rămas la Fed, pur și simplu a fost transferat din „secțiunea americană” în cea a Republicii Federale. Practici similare au existat cu Marea Britanie și Franța.
Un alt motiv, care a rămas valabil și după încheierea Războiului Rece, a fost acela că existența rezervelor de aur în SUA a facilitat achiziționarea de valută străină în dolari. Acest lucru însemna că nu trebuia transferat aur suplimentar în SUA, iar lichiditatea putea fi creată rapid dacă era necesar.
Cu toate acestea, în 2013, s-a decis „repatrierea” aurului german. Cel puțin 51% din aurul german este acum stocat în seiful Deutsche Bundesbank. De asemenea, mai există încă aur german în Banca Angliei.
Trump și provocarea Fed
Banca centrală a SUA este independentă, dar președintele Trump a criticat în mod repetat conducerea Fed în ultimele săptămâni. Ulterior, președintele american a dat asigurări că nu are intenția de a-l demite pe Jerome Powell. „Dar dacă banca centrală devine dependentă de politica SUA, acest lucru ar putea avea consecințe asupra siguranței aurului german stocat acolo”, spun economiștii de la Berlin.
Dar incertitudinea cu privire la independența Fed nu este singurul motiv de îngrijorare pentru aurul german
În fiecare an, Deutsche Bundesbank publică o listă care documentează exact unde se află lingourile de aur ale Germaniei. Lista se bazează pe informații oficiale de la băncile centrale străine. Deși Bundesbank subliniază constant încrederea în Fed și Banca Angliei, există voci care se îndoiesc de aceste informații.
De altfel, chiar și Donald Trump însuși, împreună cu Elon Musk au pus la îndoială propriile rezerve de aur ale Fed și au exprimat în mod repetat critici cu privire la cantitatea reală depozitată acolo.
Cererea germană de repatriere a rezervelor de aur pare mai întâi de toate ca un răspuns politic. Statele Unite amenință acum Europa pe toate fronturile – comercial (cu tarife) și militar (cu amenințarea eliminării umbrelei NATO).
SUA are cel mai mare depozit de aur din lume și printre țările care își păstrează aurul acasă, potrivit Bunker Blog. Printre altele se numără Franța, Rusia, China, Turcia, Taiwan, Arabia Saudită, Marea Britanie și Spania. Mai multe țări nu dezvăluie public unde sunt stocate rezervele lor de aur.
Mai multe țări africane și din Orientul Mijlociu au început și ele încă de anul trecut să-și retragă rezervele de aur din Statele Unite.
Decizia de a repatria rezervele de aur nu este doar simbolică; reflectă o neliniște în rândul acestor națiuni cu privire la traiectoria economiei americane și la un posibil efect de contagiune.
Printre țările care iau astfel de acțiuni se numără Nigeria, Africa de Sud, Ghana, Senegal, Camerun, Algeria, Egipt și Arabia Saudită, fiecare reprezentând regiuni cruciale din Africa și Orientul Mijlociu.
Pentru națiunile africane și din Orientul Mijlociu, protejarea rezervelor lor de aur nu este doar o chestiune de prudență economică, ci și o mișcare strategică. Aurul a fost văzut din punct de vedere istoric ca un refugiu în perioadele de turbulențe economice, oferind o bună acoperire împotriva deprecierii monedei și a instabilității geopolitice.
hotnews.ro
