Marii traderi din domeniul energetic cumpără rafinăriile la care renunță companiile petroliere – Bloomberg
Marile firme care se ocupă cu tranzacţiile cu materii prime îşi investesc rezervele de lichidităţi, acumulate în cea mai profitabilă perioadă din istoria lor, pentru a prelua rafinăriile la care renunţă marile companii petroliere, transmite Bloomberg, relatează Agerpres.
Un exemplu este gigantul Vitol Group care luna trecută a făcut o ofertă pentru activele companiei americane de rafinare Citgo Petroleum Corp., după doi ani de achiziţii în cadrul cărora a investit în compania italiană de rafinare Saras SpA precum şi în benzinării din Turcia şi Africa de Sud. În paralel, rivalul Glencore Plc a făcut parte dintr-un grup de investitori care a încheiat un acord pentru preluarea unei rafinării din Singapore a gigantului petrolier Shell Plc, în timp ce un consorţiu din care face parte traderul Trafigura Group negociază preluarea rafinăriei Fos-sur-Mer din Franţa.
Dobândirea unui cap de pod în industria de rafinare le oferă traderilor mai multe opţiuni atunci când decid vânzarea anumitor tipuri de ţiţei către propria lor rafinărie sau în alte părţi, în funcţie de ce tranzacţie este mai profitabilă.
„Traderii văd o oportunitate în a avea o rafinărie care poate procesa diferite tipuri de ţiţei”, spune Kurt Chapman, membru în consiliul de administraţie al traderului Levmet şi fost director pentru petrol la Mercuria Energy Group Ltd.
Un alt avantaj al deţinerii unei rafinării este că permite traderilor să fie prezenţi pe piaţa fizică, unde se stabilesc preţurile de referinţă la nivel regional. În plus, au noi motive pentru a lua poziţii pe hârtie, prin care să îşi acopere expunerea fizică, ceea ce le permite să fie jucători importanţi pe pieţele swap şi cele de tranzacţii futures.
„Dacă ai o rafinărie în Europa care poate procesa ţiţei de tip Midland WTI atunci ai o influenţă fizică directă asupra mecanismului de formare a preţurilor”, spune Chapman.
Rafinăriile cumpărate recent de traderi sunt amplasate de obicei în mari hub-uri de tranzacţionare precum Marea Mediterană şi Stâmtoarea Singapore, care le permite să fie aprovizionate cu o gamă variată de tipuri de ţiţei. În general, tranzacţiile au fost pentru participaţii şi în cadrul unor consorţii de firme, în loc de achiziţii complete pe care să le deruleze singuri, deoarece traderii sunt interesaţi în obţinerea de drepturi de achiziţii de ţiţei pentru aceste rafinării.
Un alt motiv al interesului traderilor pentru rafinării este pur şi simplu faptul că acum sunt disponibile la vânzare astfel de facilităţi. La nivel mondial au fost scoase la vânzare rafinării la preţuri reduse. Chiar dacă oferă marje bune, companii petroliere precum BP, TotalEnergies SE, Shell şi Exxon Mobil Corp. au început să vândă activele pe care nu le mai consideră ca fiind o parte centrală din afacerile lor.
În plus, marile companii petroliere sunt presate de investitorii instituţionali să şi reducă emisiile. O opţiune este să cheltuie bani pentru a moderniza rafinăriile, astfel încât acestea să devină mai eficiente sau să fabrice combustibili mai verzi. O altă opţiune este pur şi simplu vânzarea rafinăriei.
„Acţionarii cer companiilor să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră şi una din opţiuni este vânzarea rafinăriilor. Asta nu ajută planeta deoarece cumpărătorii vor utiliza rafinăria în acelaşi mod, dar este unul din motivele principale pentru care proprietarii de rafinării le scot la vânzare”, spune Steve Sawyer, consultant la Facts Global Energy.
Economica.ro
