Croaţia şi-a făcut un viitor în zona euro. Celelalte state est-europene încă nu, iar unele dintre ele poate că nu şi-l vor face niciodată acolo
Pentru a arăta importanţa păstrării unei monede proprii, Marek Dietl, CEO al Bursei de Acţiuni de la Varşovia, cea mai mare din Europa de Est, spune că nu există dovezi empirice că în zona euro este mai sigur. O monedă proprie este necesară pentru dezvoltare şi independenţă economică.
În Ungaria, dezbaterile pe tema înlocuirii forintului cu euro s-au înteţit când inflaţia a explodat din cauza instabilităţii puternice a monedei maghiare. Dar poziţia oficială a guvernului de la Budapesta faţă de intrarea în zona euro este una ostilă. Guvernatorul băncii centrale, un critic al guvernului, a intervenit în discuţii spunând că Ungaria este obligată prin tratate să adopte euro şi va fi pregătită pentru aceasta când va ajunge la aproape 90% din nivelul mediu de dezvoltare al Uniunii Europene, adică prin 2030. Bulgaria a părut până acum câteva luni hotărâtă să intre în zona euro şi chiar a fost dată ca exemplu de oficialităţi europene de rang înalt pentru determinarea ei. Însă o criză guvernamentală de durată a făcut ca aceste planuri să fie abandonate sau amânate. În Cehia este simplu: nici nu se pune problema adoptării euro pentru că ţara nu este pregătită, a declarat recent premierul. Aceasta cu toate că Cehia este considerată cea mai matură economie din regiune.
Dar cu Croaţia este o cu totul altă poveste. Această ţară se aşteaptă la un sezon turistic record, ceva extraordinar pentru o economie din care turismul reprezintă 20%. Experţii pun explozia de vizitatori pe seama intrării ţării în spaţiul de liberă trecere Schengen şi într-o mai mică măsură pe seama adoptării monedei euro. Încurajarea turismului a fost unul din motivele menţionate de guvernul croat când a iniţiat procesul de trecere la moneda unică europeană, finalizat pe 1 ianuarie. Croaţia nu este străină de invaziile turistice, dar nici de euro, aceasta fiind de mult timp o monedă naţională neoficială datorită, în parte, turismului. Prin urmare, înlocuirea kunei cu euro a venit natural, dar nu fără probleme.
Cea mai mare teamă a fost că în recalcularea preţurilor din kune în euro comercianţii vor face rotunjiri în sus, exacerbând o inflaţie deja ridicată. Dar până la urmă Croaţia a ajuns să aibă una dintre cele mai slabe inflaţii din regiune - de 8,3% în mai, faţă de 9,6% în cazul României, de 12,5% în Polonia, de 22% în Ungaria sau de 12,5% în Cehia, potrivit datelor Eurostat. Bulgaria stă mai bine, cu o inflaţie de 8,6%.
În punctul de vârf, în decembrie 2022, inflaţia croată nu a trecut de 13%. Spre comparaţie, în ianuarie anul acesta în Ungaria indicatorul a trecut de 26%, stabilind astfel recordul pentru UE. Una din cauzele principale ale inflaţiei puternice din Ungaria este deprecierea forintului, care face importurile mai scumpe. Croaţia a fost ferită pentru că a trecut la euro. Bulgaria la fel, pentru că leva este ancorată de euro. Dar Croaţia este o economie simplă, bazată pe veniturile din turism.
Polonia este una mai complexă, diversificată. Potrivit lui Marek Dietl, CEO al Bursei de Valori din Varşovia, nu există dovezi empirice care să arate că în zona euro este mai multă siguranţă din punct de vedere economic.
El a făcut aceste comentarii la un forum denumit „Importanţa păstrării monedei proprii pentru dezvoltarea şi independenţa economiei“. Dietl a menţionat SUA şi procesul de după unificarea Germaniei în 1871 ca exemple de uniuni monetare istorice de succes, explicând că dezechilibrele dintre regiunile incluse în SUA au fost rezolvate prin suprataxarea statelor bogate pentru suplimentarea veniturilor statelor mai sărace. „Această caracteristică lipseşte în toate uniunile monetare care s-au încheiat cu eşec“, a subliniat el. În ceea ce priveşte efectele înlocuirii zlotului cu euro, printre argumentele „pentru“ se numără „confortul creat de apartenenţa la un bloc“ de ţări care folosesc moneda europeană şi că „este mai sigur pentru finanţele publice“. „Dacă împărţiţi statele în diferite clase de rating suveran, cele din afara zonei euro nu se împrumută deloc mult mai scump şi chiar există cazuri în unele clase de rating în care statele non euro se împrumută mai ieftin decât ţările din zona euro“, a menţionat Dietl. El a adăugat că, în ceea ce priveşte securitatea financiară şi costul serviciului datoriei publice în raport cu PIB, ţările din afara zonei euro au o pondere mai mică a costurilor serviciului datoriei externe în PIB decât ţările din zona euro. „Nu există dovezi empirice că este mai sigur în zona euro şi asta din mai multe motive. Primul este că ţările din afara zonei euro cresc mai rapid din punct de vedere economic. Al doilea este că poţi vedea că ţările din zona euro se împrumută mai ieftin, dar şi mai mult şi mai rapid. Există un astfel de hazard moral şi, prin urmare, mecanismul de piaţă care urmăreşte capacitatea de îndatorare este foarte bun pentru securitatea finanţelor noastre, astfel că nefiind în zona euro creşte securitatea“, a argumentat CEO-ul bursei poloneze.
Zf.ro
