Problemele abia acum încep pentru europeni: Deşi rundele înăsprire a politicii monetare se apropie de sfârşit, din spate vine un munte de oameni, companii şi guverne care au împrumutat sute de miliarde de la bănci şi pentru care nota de plată bate la uşă
Deşi pare că majorările ratelor dobânzii au ajuns la final în Europa, europenii n-au niciun motiv de sărbătoare. Timp de opt ani, atât cetăţenii simpli, cât şi companiile şi guvernele Europei s-au împrumutat masiv de la bănci, profitând de dobânzile aproape inexistente. Nota de plată a venit, iar acum toată lumea trebuie să se caute prin buzunare dupa miliardele care s-au transformat în trilioane de rambursat către bănci, scrie Bloomberg.
Mulţi debitori au amânat refinanţarea în speranţa că ratele vor scădea din nou. Dar, având în vedere că economiile au avut în mare parte performanţe mai bune decât se aşteptau, acest lucru pare din ce în ce mai puţin probabil.
Investitorii preconizează că anii următori vor fi marcaţi de multe defaulturi şi de reduceri de cheltuieli, deoarece o parte mai mare din veniturile companiilor, gospodăriilor şi statelor va fi destinată finanţării datoriilor. Un indicator clar al apropierii acestei schimbări este diferenţa dintre dobânzile pe care le plătesc în prezent guvernele şi companiile la nivel mondial şi suma pe care ar trebui să o plătească dacă s-ar refinanţa la nivelurile actuale. Cu excepţia câtorva luni din perioada crizei financiare mondiale, acest indicator a fost întotdeauna sub zero. În prezent, acesta se situează în jurul unui nivel record de 1,5 puncte procentuale.
Milton Friedman a inventat pentru prima dată ideea decalajelor lungi şi variabile în politica monetară în anii 1960. Mai simplu spus, este vorba de intervalul de timp incert până când schimbările în politica monetară încep să aibă un impact asupra economiei. În timp ce preţul activelor, cum ar fi obligaţiunile de stat, se mişcă adesea în anticiparea sau imediat după o decizie a băncii centrale, este nevoie de timp pentru ca modificările de rată să se reflecte în contractele pe termen mai lung şi, astfel, în stabilirea preţurilor, pe pieţele forţei de muncă şi, în cele din urmă, în inflaţie.
Firmele cu randament ridicat din Europa au datorii de peste 430 de miliarde de dolari scadente în a doua jumătate a deceniului, potrivit datelor de Bloomberg.
Pentru majoritatea firmelor, este mai probabil ca ratele mai mari să ducă la o scădere a cheltuielilor de capital, ceea ce, la rândul său, va pune presiune asupra creşterii economice. În primele cinci luni ale anului, companiile din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa au răscumpărat obligaţiuni în cel mai rapid ritm din 2009 încoace, pentru a reduce gradul de îndatorare. Altele au căutat să prelungească scadenţa datoriilor lor existente.
Cercetătorii Băncii Angliei estimează că societăţile cu grad ridicat de îndatorare reprezintă aproximativ 60% din datoriile corporative din Regatul Unit, dar numai 5% din numerar. Acest lucru înseamnă că este mai probabil ca aceste firme să reducă investiţiile sau locurile de muncă pentru a se menţine pe linia de plutire.
Pentru consumatori, problema datoriilor se va resimţi mai ales prin creşterea costurilor ipotecare, iar în multe ţări creşterea ratelor dobânzilor nu s-a reflectat încă în plăţile lunare. Rata efectivă a dobânzii la creditele imobiliare în curs de rambursare în Marea Britanie era sub 3% la sfârşitul lunii iunie, potrivit Băncii Angliei, comparativ cu aproximativ 6,7% pentru un produs nou mediu fix pe doi ani, potrivit datelor Moneyfacts.
Suedia ar putea servi drept barometru al problemelor care se anunţă pentru alte ţări. Deţinătorii suedezi de noi credite ipotecare şi-au văzut costurile de împrumut ca proporţie din venit dublându-se, ajungând la 10% în 2022, cel mai ridicat nivel din cel puţin un deceniu, potrivit Finansinspektionen din această ţară. Acest lucru a dus la prăbuşirea preţurilor proprietăţilor, declanşând o serie de insolvenţe şi cereri de ştergere a datoriilor în rândul constructorilor.
Un alt potenţial punct de presiune pentru continent este faptul că economiile de la periferie, cum ar fi Italia şi Portugalia, au o proporţie mai mare de credite ipotecare restante cu rată variabilă. Acest lucru "rămâne unul dintre principalele riscuri pentru o aterizare dură a politicii monetare, unde cele mai slabe economii suferă cel mai mult", au scris analiştii de la Bank of America, inclusiv Claudio Irigoyen, într-o notă recentă adresată clienţilor.
businessmagazin.ro
