În Europa de Est, inflaţia şi deprecierea monedelor merg mână în mână. De câştigat au exportatorii, guvernele şi chiar băncile centrale. De pierdut are omul de rând, care scoate mai mulţi bani din buzunar pentru cheltuielile de zi cu zi
Furtuna stârnită de pandemie şi de dolarul surprinzător de puternic pe pieţele emergente a înghiţit şi monedele est-europene, împin¬gându-le în ultimele zile atât de rapid în jos, încât politicieni şi băncile centrale deopotrivă au sărit în ajutorul lor cu intervenţii-surpriză, cu vorbe şi promisiuni.
Deprecierea forintului, zlotului şi leului în vremuri de inflaţie persistentă şi puternic forţează omul de rând să scoată mai mult din portofel pentru facturi şi cheltuielile de zi cu zi.
Pe de altă parte, deprecierea monedei naţionale faţă de euro şi dolar îi ajută pe exportatorii est-europeni, oferindu-le un avantaj competitiv în lupta pentru piaţă cu, spre exemplu, jucătorii asiatici. Apoi, slăbirea puterii de cumpărare a monedei îi descurajează pe turişti să plece în ţări precum cele care fo¬losesc euro deoarece produsele şi serviciile de acolo au devenit brusc mai scumpe pentru ei.
Un turist rămas în ţară înseamnă mai mulţi bani în circulaţie în economie şi la bugetul de stat. Băncile centrale pot face profit frumos când moneda naţională se depreciază convertindu-şi rezervele de valută în acea monedă. Prin urmare, deprecierea monetară aduce beneficii unora şi devine o povară în plus pentru alţii.
Însă tendinţa monedelor est-europene de a se deprecia rapid când lumea sau o regiune este lovită de furtuni economice sau geopolitice arată că economiile sunt departe de a se fi dezvoltat până la maturizare.
În Polonia, euro n-a fost niciodată în ultimii 12 ani mai scump ca acum. Premierul Mateusz Morawiecki a încercat să stopeze căderea zlotului anunţând o posibilă intervenţie pentru stabilizarea monedei. A promis că „vom face tot ce este posibil în comunicare şi prin acţiune pentru ca zlotul să fie mai puternic“.
Comentariile au avut efectul dorit, dar doar pentru scurt timp. Guvernatorul băncii centrale Adam Glapinski a explicat că zlotul se depreciază din cauza dolarului prea puternic şi nu datorită slăbiciunilor din ecomomie pentru că acestea nu prea există. Economia poloneză este puternică.
Comentatorii economici spun şi ei că picajul forintului nu este un răspuns la evoluţia economiei reale, care face chiar performanţă, după cum scrie Euractiv.
În schimb, deprecierea are legătură cu inflaţia. Unii speculează că inflaţia ar putea atinge 8% până la finalul anului. Analiştii cred că economia poloneză a intrat într-un „cerc vicios“ în care creşterile de productivitate sunt depăşite de majorările salariale, care sunt rezultatul penuriilor de forţă de muncă. Această situaţie creează o inflaţie pe termen mediu cu efecte posibil periculoase asupra portofelelor consumatorilor.
Majorările salariale sunt amplificate de creşterea salariului minim, un punct central al politicilor PiS. Pe 1 ianuarie, salariul minim va creşte cu 7%, la echivalentul a 640 de euro.
Analiştii de la CitiHandlowy prognozează că zlotul va continua să se deprecieze în următoarele luni din cauza încetinirii economiei, a deteriorării balanţei de cont curent, a creşterilor de dobânzi sub aşteptările pieţei, a întârzierii probabile în transferarea fondurilor europene, a incertitudinilor legate de criza refugiaţilor de la graniţa cu Belarus şi întăririi dolarului.
Zf.ro
