Trauma provocată de COVID-19 a schimbat economia - poate pentru totdeauna
Factorii de decizie la nivel politic şi economic au învăţat lecţiile date de criza din 2008 şi de data aceasta au lăsat deoparte austeritatea, desf㬺urând în schimb un set mai larg de instrumente pentru a ajuta la repararea pagubelor produse de pandemie. Au demonstrat că ştiu cum să facă economia să se recu¬pereze, dar pot gestiona boom-ul, se întreabă Bloomberg.
Odată ce ideile despre cum trebuie gestionată economia s-au în¬ră¬dăcinat, ar putea dura generaţii până când acestea vor putea fi în¬lo¬cuite. De obicei trebuie să se în¬tâmple ceva grav pentru a duce politicile pe o altă direcţie. Ceva de genul COVID-19.
Pandemia şi criza economică au pro¬dus ceea ce Jan Hatzius, eco¬nomist-şef la banca americană Gold¬man Sachs, a numit „cea mai uimi¬toare statistică din această perioadă“.
În al doilea trimestru al anului 2020, o perioadă în care activitatea economică, măsurată de indicatorul convenţional al produsului intern brut, se micşora cu cel mai rapid ritm înregistrat vreodată, venitul gospo¬dăriilor din SUA de fapt a crescut.
În 2020, când pandemia a cuprins planeta şi economiile din întreaga lume au intrat în lockdown, factorii de decizie politică au scurtcircuitat efectiv ciclul economic fără să se gândească de două ori.
În special în SUA, o explozie a cheltuielilor publice a scos economia din cea mai profundă criză - mai rapid decât se aştepta aproape oricine - şi a împins-o la limita unui boom. Rezultatul ar putea fi o transformare la nivel tectonic a teoriei şi practicii economice.
Marea recesiune care a urmat pră¬buşirii din 2008 a forţat deja la o re¬gândire. Însă abordarea generală - teoria preferată de când preşedintele Ronald Reagan şi preşedintele Rezervei Federale Paul Volcker au condus politica economică ame¬ri¬ca¬nă în anii 1980 - părea relativ intactă.
În mare, această abordare a făcut prioritară domo¬lirea inflaţiei şi ges¬tionarea ritmului de creştere eco¬nomică mai degrabă prin ajustarea costului împru¬muturilor private decât prin chel¬tuirea banilor publici.
Pandemia a împins în lături aceste convenţii în întreaga lume. În noua economie, politica fiscală a preluat întâietatea de la politica monetară.
Guvernele au îndreptat cashul direct către gospodării şi întreprinderi, cu costul unor deficite bugetare record. Băncile centrale au jucat un rol secundar şi de susţinere - cumpărarea datoriei guvernamentale şi a altor active, menţinând costurile împrumuturilor scăzute şi insistând că nu este momentul ca lumea să îşi facă griji cu privire la inflaţie. De asemenea, factorii de decizie au început să se uite dincolo de măsurătorile convenţionale la datele care arată cum sunt distribuite veniturile şi locurile de muncă şi cine are nevoie cel mai mult de ajutor. În timp ce îndepărtarea de la convenţional a fost mai pronunţată în cele mai bogate ţări din lume, versiuni ale acestei schimbări au apărut şi pe pieţele emergente. Chiar şi instituţii precum Fondul Monetar Internaţional, care aplică vechile reguli ale prudenţei fiscale, au promovat beneficiile stimulului guvernamental. În SUA şi, într-o măsură mai mică în alte economii dezvoltate, rezultatul a fost o recuperare mult mai rapidă decât după recesiunea din 2008. Acest succes deschide o nouă fază în lupta pentru politici. S-au învăţat lecţii despre cum se poate ieşi dintr-o recesiune. Acum este timpul ca factorii de decizie şi filozofii economiei să-ş idea seama cum să gestionăm boom-ul.
Zf.ro
