Producătorii moldoveni propun limitarea valorii totale a reducerilor și a retrobonusurilor la 20% din valoarea livrărilor. Inițiativa are scopul de a proteja furnizorii de presiunea exercitată de marii cumpărători. Reducerea acestor plăți ar putea crește veniturile producătorilor, dar, în același timp, ar putea majora costul real al achizițiilor pentru magazine. Cine va avea, în cele din urmă, de câștigat de pe urma unei astfel de reglementări?
Propunerea a fost discutată pe 11 noiembrie în cadrul unei întâlniri între reprezentanții sectorului agroalimentar și Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, organizată de Camera de Comerț și Industrie. La aceasta au participat aproximativ 90 de reprezentanți ai întreprinderilor, ai asociațiilor de branșă și ai autorităților publice. Camera de Comerț și Industrie și asociațiile de producători s-au pronunțat în favoarea stabilirii unui plafon de 20%, precum și a interzicerii altor reduceri comerciale, după modelul aplicat în România. Inițiativa este analizată în contextul proiectului de lege privind practicile comerciale neloiale.
În relațiile dintre furnizori și comercianții cu amănuntul se aplică diverse condiții comerciale: reduceri în funcție de volumul achizițiilor, plăți pentru promovarea mărfurilor, participarea la campanii publicitare și retrobonusuri – remunerații acordate la sfârșitul unei anumite perioade, în cazul îndeplinirii condițiilor convenite. După luarea în calcul a tuturor obligațiilor contractuale, veniturile efective ale producătorului se pot dovedi semnificativ mai mici decât valoarea inițială a livrării.
Pentru producătorii mari, astfel de condiții pot fi compensate de volumul vânzărilor. Întreprinderile mici se află într-o poziție mai vulnerabilă: capacitatea lor de negociere este limitată, iar pierderea accesului la un cumpărător important poate însemna o reducere substanțială a pieței de desfacere.
Cu toate acestea, astfel de plăți nu constituie, în sine, o încălcare a regulilor concurenței. Ele pot avea o justificare economică, de exemplu în cazul unor volume mari de achiziții sau al prestării unor servicii reale de marketing. Problema apare atunci când furnizorul este obligat să plătească pentru servicii pe care, de fapt, nu le primește sau să accepte condiții netransparente.
Prin urmare, reglementarea propusă necesită o definire clară: ce anume plăți sunt incluse în limita stabilită, cum se calculează baza de calcul și dacă sunt luate în considerare serviciile independente ale operatorilor de retail. Fără un mecanism transparent de control, o parte din plăți ar putea fi transferată în alte articole ale contractelor sau în prețul inițial de achiziție.
Uniunea Europeană reglementează practicile comerciale neloiale din lanțul agroalimentar. Directiva UE corespunzătoare interzice anumite practici comerciale neloiale și stabilește condițiile de admisibilitate a altora, în special cerința unei acordări prealabile și clare a anumitor plăți. Legislația europeană permite norme naționale mai stricte de protecție a furnizorilor, dacă acestea sunt conforme cu cerințele dreptului UE. Prin urmare, pentru Moldova este important să se asigure caracterul justificat și proporțional al reglementării.
Conform datelor Ministerului Agriculturii, în 2025, agricultura, silvicultura și pescuitul au asigurat 7,4% din PIB-ul Moldovei, iar volumul producției industriei alimentare a atins 27,2 miliarde de lei, adică 28,7% din întreaga producție industrială. Cu toate acestea, creșterea producției nu garantează o creștere a veniturilor, dacă o parte semnificativă din valoarea livrărilor revine operatorilor din comerțul cu amănuntul.
În același timp, magazinele suportă cheltuieli cu spațiile, personalul, depozitarea, logistica și organizarea vânzărilor. Plățile contractuale pot acoperi o parte din aceste costuri, de aceea modificarea condițiilor de colaborare poate influența economia comerțului cu amănuntul.
Să presupunem că un producător livrează marfa la prețul de 100 de lei, dar acordă rețelei de comerț cu amănuntul reduceri și retrobonuri în valoare totală de 30 de lei. Costul real al achiziției este de 70 de lei. Dacă aceste plăți sunt limitate la 20% din valoarea livrării, la un preț inițial neschimbat, acesta va crește la 80 de lei. Producătorul va primi 10 lei în plus, dar cheltuielile rețelei comerciale vor crește cu aceeași sumă.
Într-o astfel de situație, lanțul de magazine poate reduce propria marjă, poate revizui condițiile de achiziție sau poate transfera costurile suplimentare asupra consumatorilor. Dar sunt oare dispuși marii operatori de retail să renunțe la o parte din propriul profit pentru a sprijini producătorii? În condiții de concurență limitată, aceștia ar putea avea mai multe posibilități de a-și menține rentabilitatea pe seama furnizorilor sau a cumpărătorilor, decât să-și asume ei înșiși costurile suplimentare.
O temă separată o reprezintă accesul produselor locale pe rafturile magazinelor. Camera de Comerț și Industrie și Ministerul Agriculturii intenționează să prezinte în decembrie un program de sprijinire a producătorilor autohtoni. Cu toate acestea, prezența lor în comerțul cu amănuntul depinde nu numai de condițiile contractuale, ci și de stabilitatea livrărilor, de calitate, de ambalaj, de volumul producției și de competitivitatea prețurilor.
Modificarea regulilor comerciale poate reduce presiunea asupra furnizorilor, dar nu va înlocui investițiile în producție, prelucrare și logistică. Mai mult, odată cu revizuirea condițiilor de colaborare, lanțurile de magazine își pot modifica sortimentul, ceea ce afectează în mod deosebit întreprinderile mici.
Principalul risc al reformei constă în faptul că aceasta poate duce nu numai la o redistribuire a veniturilor între producători și comerțul cu amănuntul, ci și la o creștere a prețurilor pentru consumatori, în cazul în care lanțurile de magazine vor transfera asupra acestora costurile suplimentare. Protejarea furnizorilor împotriva practicilor necinstite este necesară, însă eficacitatea noilor reguli nu va fi determinată de limita de 20% în sine, ci de capacitatea de a îmbunătăți situația producătorilor, menținând concurența și fără a crește povara financiară asupra cumpărătorilor. // 16.11.2026 – InfoMarket.