Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a amânat trecerea obligatorie a întreprinderilor mijlocii și mari din Moldova la piața liberă a energiei electrice de la 1 ianuarie la 1 iulie 2027. Statul mizează pe faptul că concurența va permite întreprinderilor să-și optimizeze cheltuielile. Cu toate acestea, chiar autoritatea de reglementare recunoaște că piața nu este încă suficient de dezvoltată pentru o liberalizare deplină. Adică întreprinderilor li se propune să renunțe la prețurile reglementate și să mizeze pe concurență, condițiile pentru aceasta nefiind încă create.

Populația, microîntreprinderile și întreprinderile mici își păstrează posibilitatea de a achiziționa energie electrică la prețuri reglementate. Pentru ceilalți consumatori vizați de reformă, contractele cu furnizorii în condiții comerciale vor deveni obligatorii.

Motivele amânării termenului sunt prezentate în studiul ANRE: lichiditatea redusă a licitațiilor organizate, dezvoltarea insuficientă a mecanismelor de echilibrare și concurența limitată între furnizori.

Conform datelor ANRE pentru anul 2025, în Moldova au fost eliberate peste 80 de licențe pentru furnizarea de energie electrică, însă, de fapt, pe piața de retail au activat doar cinci furnizori, dintre care trei efectuau livrări la prețuri contractuale.

La sfârșitul celui de-al IV-lea trimestru al anului 2025, Premier Energy asigura 72,86% din livrările cu amănuntul de energie electrică, iar Furnizarea Energiei Electrice Nord – 24,36%. Cele două companii dețineau 97,22% din piață. Cotele celorlalți furnizori erau semnificativ mai mici: M. Energy Trading – 1,82%, Navitas Energy – 0,83%, ML Energy Group – 0,13%.

Indicele Herfindahl-Hirschman (HHI), care caracterizează concentrarea pieței, a fost în 2025 de 6136 de puncte în segmentul cu amănuntul și de 7016 puncte pe piața angro. Valoarea maximă a indicelui este de 10 000 de puncte, ceea ce corespunde unui monopol al unei singure companii. În același timp, valoarea ridicată a indicelui pe piața angro se datorează, în parte, obligațiilor speciale ale Energocom de a asigura furnizarea de energie electrică.

Problemele legate de concurență s-au manifestat și în practică. În iunie 2026, ANRE nu a reușit să finalizeze selecția competitivă a furnizorilor de servicii universale și de ultimă instanță: în fiecare teritoriu s-a primit o singură cerere. Autoritatea de reglementare a fost nevoită să mențină mecanismul de asigurare a aprovizionării prin impunerea de obligații de prestare a serviciului public.

Pentru întreprindere, ceea ce contează nu este numărul de licențe, ci posibilitatea de a primi mai multe oferte comerciale comparabile. Între timp, ANRE a semnalat lipsa ofertelor pe perioade mai lungi de o lună, ceea ce îngreunează planificarea cheltuielilor cu energia electrică.

Conform datelor ANRE, în 2025, consumatorilor din zonele celor doi principali operatori de distribuție li s-au furnizat aproximativ 4,14 miliarde kWh de energie electrică. Consumatorii non-casnici au reprezentat mai mult de jumătate din volumul total. Cu toate acestea, această categorie include și întreprinderile mici și microîntreprinderile, care își păstrează dreptul de a achiziționa energie electrică la prețuri reglementate. Prin urmare, ponderea consumului afectată direct de liberalizarea obligatorie necesită o evaluare separată.

Pentru industrie, chiar și o modificare minoră a prețului poate însemna cheltuieli suplimentare semnificative. La un consum anual de 1 milion de kWh, o creștere a prețului energiei electrice cu 10 bani pe kWh majorează costurile cu 100.000 de lei. Pentru o întreprindere cu un consum de 10 milioane de kWh, o creștere similară înseamnă cheltuieli suplimentare de 1 milion de lei pe an.

Liberalizarea este complicată de dependența Moldovei de aprovizionarea din exterior. Conform unui studiu al ANRE, în prima jumătate a anului 2026, producția internă a asigurat 53% din energia electrică furnizată consumatorilor finali. Cu toate acestea, existența unei producții proprii nu înseamnă independență energetică deplină. Producția din surse regenerabile depinde de condițiile meteorologice, iar producția la centralele termoelectrice — inclusiv de sezonul de încălzire. Prin urmare, necesitatea importurilor se menține chiar și în cazul creșterii capacităților interne de generare.

În calculele anterioare ale ANRE, capacitățile comerciale disponibile pentru import erau estimate la aproximativ 300 MW, la o sarcină maximă a rețelei electrice de 1057 MW. Disponibilitatea capacităților transfrontaliere rămâne unul dintre factorii care influențează costul energiei electrice.

În consecință, prețul liber va depinde nu numai de concurența dintre furnizori, ci și de costul importurilor și de situația de pe piețele regionale.

ANRE recomandă întreprinderilor să caute din timp furnizori și să negocieze condițiile contractuale ținând cont de consumul pe ore. Companiile capabile să-și adapteze producția la orele în care energia electrică este mai ieftină pot reduce efectiv costurile. Cu toate acestea, pentru întreprinderile cu un ciclu tehnologic continuu, această posibilitate este limitată. Instalarea sistemelor de stocare a energiei, automatizarea gestionării consumului și modificarea programelor de producție necesită investiții care nu sunt la îndemâna tuturor.

Se schimbă și distribuția riscurilor. În cazul stabilirii reglementate a prețurilor, costul energiei electrice este aprobat de ANRE, în timp ce pe piața liberă întreprinderea își alege singură furnizorul și își asumă riscurile legate de modificarea prețurilor contractuale. În același timp, tariful reglementat poate crește și nu este neapărat mai mic decât prețul de piață.

Întreprinderile moldovenești se confruntă deja cu costuri ridicate de finanțare și cu creșterea cheltuielilor salariale. Incertitudinea suplimentară privind costul energiei electrice complică planificarea financiară, în special pentru exportatori, care concurează cu producătorii din țările cu resurse energetice mai accesibile.

Liberalizarea este necesară pentru integrarea în piața europeană a energiei și poate stimula apariția de noi furnizori, dezvoltarea producției de energie și investițiile în sisteme de stocare a energiei. Însă aceste avantaje nu apar automat după eliminarea prețurilor reglementate. Principalul indicator al pregătirii pieței va fi prezența unor furnizori alternativi reali, a unor volume suficiente de energie electrică și a unor oferte comerciale pe termen lung.

Dacă, până la momentul tranziției obligatorii, întreprinderile nu vor avea o alegere reală în ceea ce privește furnizorii și condițiile de achiziție, liberalizarea va modifica mecanismul de stabilire a prețurilor, dar nu va crea concurența pentru care se realizează reforma. //13.11.2026 – InfoMarket.