Banca Națională a Moldovei (BNM), care a înăsprit semnificativ în ultimii ani politica de sancționare aplicată băncilor, organizațiilor de credit nebancare, companiilor de asigurări și celor din domeniul fintech, ar putea să-și reducă rolul în ultima etapă a activității unei instituții financiare — după retragerea licenței. Proiectul Ministerului Finanțelor prevede transferul procedurii de lichidare a băncilor insolvabile sub supravegherea instanței, iar creditorii vor avea posibilitatea de a controla vânzarea activelor și activitatea lichidatorului.
Nu este vorba despre o subminare a activității BNM, ci despre o separare a competențelor. Autoritatea de reglementare își va păstra dreptul exclusiv de a stabili existența motivelor pentru lichidare, de a retrage licența și de a sesiza instanța. Instanța va declara în mod formal instituția în stare de insolvență și va deschide procedura de lichidare. În acest context, ea trebuie să se bazeze pe evaluările BNM și să nu înlocuiască poziția autorității de reglementare, cu excepția cazurilor în care se constată o eroare evidentă.
În prezent, modelul este unul pur administrativ. BNM ia decizia privind lichidarea forțată, numește lichidatorul, îi controlează activitatea și însoțește procesul până la radierea băncii din registrul de stat. Ca urmare, o singură autoritate răspunde atât de supravegherea până la retragerea licenței, cât și de valorificarea activelor rămase după închiderea băncii.
În nota explicativă, această structură este descrisă ca fiind o sursă de conflict de interese și de riscuri reputaționale pentru BNM. Lichidarea presupune repartizarea pierderilor între acționari și creditori, vânzarea bunurilor și stabilirea ordinii de prioritate a plăților. Astfel de decizii pot fi contestate, iar autoritatea de reglementare răspunde, de fapt, atât pentru situația băncii înainte de faliment, cât și pentru consecințele închiderii.
Noul model separă aceste funcții. Instanța va deschide procedura, va numi lichidatorul la propunerea BNM și va controla legalitatea acțiunilor acestuia. Lichidator poate fi nu numai o persoană fizică, ci și o persoană juridică care îndeplinește cerințele stabilite de autoritatea de reglementare.
Se vor extinde posibilitățile creditorilor. Adunarea acestora va aproba planul de lichidare, precum și tranzacțiile privind vânzarea băncii ca un ansamblu patrimonial unic sau transferul parțial al activelor și obligațiilor acesteia. Comitetul creditorilor, format dintr-un număr impar de membri, de până la șapte persoane, va examina rapoartele trimestriale și îndeplinirea planului, precum și va stabili remunerația fixă și onorariul de succes al lichidatorului. Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar va avea un loc obligatoriu în comitet. BNM și Ministerul Finanțelor vor face parte din acesta cu drept de vot, în cazul în care sunt creditori ai instituției aflate în lichidare.
Cu toate acestea, noul sistem nu devine complet independent față de BNM. Candidatura lichidatorului este propusă de autoritatea de reglementare, care stabilește, de asemenea, cerințele care trebuie îndeplinite de acesta și evaluează conflictele de interese. Numai BNM va putea solicita instanței revocarea lichidatorului. Membrii comitetului creditorilor vor fi, de asemenea, numiți de instanță la propunerea Băncii Naționale. Controlul devine judiciar și colectiv, dar autoritatea de reglementare își păstrează o influență semnificativă asupra componenței participanților la procedură.
Proiectul continuă transformarea BNM, descrisă anterior într-un comentariu al InfoMarket privind trecerea de la o supraveghere blândă la o practică de sancționare mai strictă. Autoritatea de reglementare se concentrează pe verificări, intervenție timpurie și aplicarea sancțiunilor până la retragerea licenței, iar gestionarea activelor băncii deja închise este transferată instanței și creditorilor.
Cu toate acestea, reforma nu creează un mecanism prealabil independent pentru revizuirea amenzilor și a altor decizii de supraveghere, a căror necesitate au exprimat-o participanții la piața financiară. Controlul judiciar în cadrul procedurii de lichidare propriu-zise începe abia după ce BNM a stabilit motivele pentru închiderea instituției și a retras licența.
Cea mai controversată modificare este renunțarea la termenul de lichidare. În prezent, procedura trebuie să se încheie în termen de cinci ani, deși acest termen poate fi prelungit de mai multe ori cu perioade de până la doi ani. Proiectul elimină complet limita de timp, propunând în schimb stimularea lichidatorului printr-un onorariu care depinde de îndeplinirea planului.
Autorii documentului consideră că un termen stabilit în prealabil nu este întotdeauna realist, mai ales dacă activele sunt implicate în procese judiciare de lungă durată sau în cazul insolvabilității debitorilor. Însă, fără un termen limită, lichidarea poate continua pe o perioadă nedeterminată. Stimularea materială va accelera procesul doar în cazul existenței unor indicatori clari, a unei evaluări transparente a rezultatelor și a responsabilității pentru neîndeplinirea planului.
Reforma nu va afecta Banca de Economii, Banca Socială și Unibank, aflate în lichidare începând cu 16 octombrie 2015. Acestea vor continua să funcționeze în conformitate cu vechea lege și sub supravegherea BNM. După cum s-a comunicat anterior, conform datelor la 30 iunie 2026, BEM, Banca Socială și Unibank au rambursat, în total, 2 miliarde 950,78 milioane de lei din creditele pe termen scurt de 14,1 miliarde de lei primite anterior de la BNM, iar această sumă nu s-a modificat față de datele de la 31 martie 2026.
Noul sistem nu va reprezenta o soluție pentru cele mai problematice lichidări bancare din trecut. Rezultatul acestuia va putea fi evaluat abia la închiderea următoarei instituții problematice. Principalele criterii vor fi viteza de valorificare a activelor, volumul fondurilor restituite creditorilor, transparența numirii lichidatorului și capacitatea instanței de a controla procedura, în cadrul căreia BNM își va păstra, ca și până acum, o influență decisivă. // 04.08.2026 — InfoMarket.