Nici nu au apucat consumatorii să se obișnuiască cu scăderea prețului la gaz din februarie, că tariful ar putea crește din nou brusc. Energocom a propus o majorare a tarifului pentru consumatorii casnici cu 45,2% — de la 14,42 lei pe metru cub în prezent la 20,93 lei pe metru cub, inclusiv TVA. Dacă Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei va aproba cererea fără modificări, gazul nu va deveni doar mai scump decât în prezent — prețul său se va situa cu aproximativ un sfert mai sus decât nivelul valabil înainte de scăderea din februarie.

Cu mai puțin de jumătate de an în urmă, modificarea tarifului a fost prezentată ca urmare a unui preț de achiziție mai favorabil al gazului. Începând cu 4 februarie, prețul pentru consumatorii casnici a fost redus cu 13,9% — de la 16,74 la 14,42 lei pe metru cub, cu TVA inclus. Acum, Energocom solicită nu doar anularea acestei reduceri, ci și majorarea tarifului la un nivel și mai ridicat — până la 20,93 lei.

Pentru o familie care consumă 100 de metri cubi de gaz pe lună în timpul iernii, aceasta înseamnă o creștere a facturii cu aproximativ 651 de lei. La un consum de 200 de metri cubi, costul suplimentar va depăși 1.300 de lei pe lună. Deocamdată nu s-a luat nicio decizie: cererea Energocom trebuie verificată de ANRE, care poate aproba tariful propus, îl poate modifica sau îl poate respinge. Însă amploarea majorării preconizate arată deja cât de repede schimbările de pe piețele externe se pot reflecta în facturile consumatorilor moldoveni.

Explicația Energocom se bazează în primul rând pe creșterea prețului de achiziție. Tariful actual prevede un preț mediu al gazului de aproximativ 30 de euro pe MWh. Conform datelor companiei, după escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu și intensificarea riscurilor în zona Golfului Persic, prețurile pe piața europeană au început să crească și au ajuns la 56 de euro pe MWh.

Astfel, costul de achiziție pe care se bazează Energocom aproape s-a dublat. Acest lucru este deosebit de important, întrucât costul gazului în sine reprezintă 66% din tariful actual. Cu alte cuvinte, două treimi din prețul plătit de consumator depind de achiziții și, prin urmare, de cotațiile internaționale, de riscurile valutare, de condițiile contractuale și de momentul în care compania intră pe piață.

Energocom are și un temei formal pentru a se adresa autorității de reglementare. Compania a acumulat abateri tarifare negative în valoare de 106 milioane de lei. Acestea au apărut din cauza faptului că cheltuielile efective pentru achiziționarea gazului s-au dovedit a fi mai mari decât costurile prevăzute în tarif. Potrivit conducerii companiei, această sumă depășește deja pragul stabilit de 1% din venitul reglementat, după care furnizorul este obligat să solicite revizuirea prețului.

Logica furnizorului este clară: dacă se continuă vânzarea gazului la un tarif calculat pe baza prețului de 30 de euro pe MWh, iar achiziția acestuia se face la un preț semnificativ mai ridicat, diferența se va acumula. Mai devreme sau mai târziu, aceasta va trebui oricum inclusă în tariful viitor. În plus, creșterea costurilor neacoperite poate complica decontările Energocom cu furnizorii și poate pune în pericol stabilitatea financiară a companiei.

Ministerul Energiei susține ideea unei ajustări mai rapide a tarifelor. Ministrul Dorin Jungietu consideră că prețurile finale ar trebui revizuite trimestrial, în funcție de situația de pe piața internațională. În opinia sa, acest lucru va asigura o mai mare previzibilitate și va permite evitarea acumulării unor abateri tarifare semnificative.

Un argument separat al autorităților este acela că majorarea ar fi mai bine să se efectueze vara, când populația consumă mai puțin gaz. Dacă ajustarea ar fi amânată pentru sezonul rece, diferența acumulată s-ar putea dovedi și mai mare, iar majorarea ar coincide cu perioada facturilor maxime.

Din punct de vedere contabil, această poziție pare rațională. Cheltuielile reale nu dispar, într-adevăr, doar pentru că autoritatea de reglementare amână recunoașterea lor. Însă pentru consumator, problema se prezintă altfel: de ce riscul unor schimbări bruște ale conjuncturii internaționale se reflectă practic imediat în tarif, în timp ce procesul de achiziții, structura contractelor și deciziile de stabilire a prețurilor rămân insuficient de clare pentru societate?

Creșterea bruscă a devenit nu doar un conflict economic, ci și unul de natură administrativă. Alexander Slusar, membru al consiliului de administrație al Energocom, și-a prezentat demisia, afirmând că solicitarea nu a fost discutată în cadrul consiliului companiei, iar membrii acestuia au aflat despre decizia luată odată cu publicarea comunicatului oficial.

Slusar a calificat solicitarea adresată ANRE drept prematură și nejustificată din punct de vedere economic, în contextul volatilității ridicate a prețurilor internaționale. În opinia sa, vara, când consumul de gaz este semnificativ mai scăzut, abaterile tarifare negative nu exercită o presiune atât de serioasă asupra activității financiare a furnizorului. Prin urmare, compania ar fi putut aștepta o tendință de piață mai stabilă înainte de a solicita o majorare a tarifului cu aproape jumătate.

Această dispută arată că aspectul principal nu este în sine creșterea prețului de achiziție — fapt confirmat de Energocom cu cifre concrete — ci alegerea momentului și a mecanismului de reacție. O parte propune ajustarea tarifului imediat, pentru a nu acumula datorii. Cealaltă parte consideră că nu se poate transfera consumatorului o creștere de preț pe termen scurt, atâta timp cât nu este clar cât timp va persista aceasta.

În condițiile unui piață volatilă, ambele abordări prezintă riscuri. Dacă tariful nu este majorat, iar gazul rămâne scump, Energocom va continua să acumuleze pierderi, care vor ajunge oricum mai târziu în facturi. Dacă, însă, tariful va fi majorat acum, iar prețurile internaționale vor scădea în curând, populația va plăti la un preț calculat pe baza cotațiilor de vârf sau apropiate de acestea.

Energocom promite să monitorizeze piața și să solicite ANRE o reducere a tarifului atunci când vor exista condițiile necesare. Totuși, tocmai aici se pune problema încrederii în sistem. Pentru consumator, este important nu doar cât de repede crește tariful atunci când situația economică se înrăutățește, ci și cât de rapid scade acesta atunci când costul de achiziție scade.

Ideea revizuirii trimestriale a prețurilor poate face sistemul mai transparent, dar numai în prezența unor reguli clare. Societatea trebuie să vadă nu doar cifra finală din cererea adresată ANRE, ci și structura achizițiilor: ce volume au fost deja achiziționate, la ce prețuri, pentru ce perioadă, ce parte din necesități rămâne necontractată și în ce măsură cotațiile actuale de pe bursă reflectă cu adevărat costul mediu al gazului care va fi livrat consumatorilor moldoveni.

Fără astfel de informații, discuția se reduce inevitabil la două afirmații opuse: Energocom susține că, fără o majorare, își va pierde stabilitatea financiară, iar criticii consideră că compania se grăbește să transfere riscul de piață asupra populației. Autoritatea de reglementare trebuie să verifice fundamentarea fiecărei poziții.

ANRE va trebui să evalueze nu numai respectarea metodologiei tarifare, ci și veridicitatea costului de achiziție prognozat, volumul abaterilor acumulate și perioada pentru care se propune stabilirea noului preț. Conformitatea formală a calculelor cu metodologia nu răspunde încă la întrebarea dacă majorarea de 45,2% este singura soluție posibilă tocmai în acest moment.

Tariful la gaz devine din nou un test pentru întreaga politică energetică a Moldovei. În ultimii ani, țara și-a diversificat aprovizionarea și a renunțat la dependența anterioară de o singură sursă. Însă diversificarea în sine nu înseamnă prețuri scăzute sau stabile. Acum, consumatorul depinde nu atât de decizia unui singur furnizor, cât de fluctuațiile pieței internaționale.

Este un model mai sigur, dar nu neapărat mai ieftin. Și, atâta timp cât țara nu dispune de mecanisme financiare suficient de puternice pentru a atenua fluctuațiile de preț, fiecare nouă criză externă riscă să se reflecte rapid în facturile la utilități.

Prin urmare, principala întrebare legată de cererea Energocom nu se referă doar la faptul dacă ANRE va aproba prețul de 20,93 lei pe metru cub. Mult mai important este dacă autoritățile vor reuși să explice de ce creșterea de aproape două ori a prețului de achiziție declarat trebuie plătită de consumator chiar acum, ce decizii au fost luate la achiziționarea gazului și cât de repede va fi revizuit în jos tariful, dacă piața internațională se va stabiliza.

Fără răspunsuri la aceste întrebări, majorarea tarifului va fi percepută nu ca o ajustare tehnică, ci ca o nouă transferare a riscului extern către populație. //16.07.2026 – InfoMarket.