Inflația anuală din Moldova a atins în septembrie 8,6%, față de 6,96% în august, depășind pentru a doua lună consecutiv limita superioară a intervalului țintă stabilit de Banca Națională, de 6,5%. Numai în luna septembrie, prețurile de consum au crescut cu 1,66%, aproximativ două treimi din această creștere fiind determinată de majorarea tarifelor la gazul natural. Cu toate acestea, statisticile din septembrie nu iau încă în calcul scumpirea bruscă a încălzirii și a gazelor naturale începând cu luna octombrie, persistă riscul creșterii tarifelor la energia electrică, iar începând cu ianuarie 2027, salariul minim în sectorul real al economiei ar trebui să crească cu 20,6%. Astfel, inflația se accelerează încă înainte ca toate noile cheltuieli ale populației și ale mediului de afaceri să se reflecte în prețuri.

Conform datelor Biroului Național de Statistică, în primele nouă luni ale anului 2026, prețurile de consum au crescut cu 6,62%, față de 4,89% în perioada similară a anului trecut. În termeni anuali, produsele alimentare s-au scumpit cu 5,12%, bunurile nealimentare – cu 8,97%, iar serviciile – cu 12,56%. Prețurile la combustibili au înregistrat o creștere deosebit de semnificativă: motorina s-a scumpit cu 76,4% pe parcursul anului, benzina – cu 42,3%, cărbunele – cu 33%, iar gazul lichefiat – cu 22,3%. Costul transportului de pasageri a crescut cu 29,8%.

Principalul factor al creșterii bruște a inflației din septembrie a fost gazul natural. Conform datelor BNS, prețul său reglementat în cadrul indicelui prețurilor de consum a crescut cu 40,8% pe parcursul lunii, contribuind cu aproximativ 1,1 puncte procentuale la creșterea totală a prețurilor de 1,66%. De fapt, o singură decizie privind tarifele a generat aproximativ două treimi din inflația lunară.

Următoarea etapă a fost majorarea tarifelor la încălzirea centralizată. Începând din octombrie, costul energiei termice pentru consumatorii Termoelectrica și CET-Nord a crescut cu 53-62%. Noile tarife nu au fost încă incluse în indicele prețurilor de consum din septembrie. Mai mult, în septembrie, BNS a înregistrat în continuare o scădere a costului energiei termice cu 17% față de aceeași lună a anului trecut. Acum, acest indicator va începe să se modifice pe măsură ce noile tarife se vor reflecta în plățile consumatorilor.

O incertitudine suplimentară este legată de energia electrică. În ultimele 12 luni, tarifele reglementate la energie electrică au crescut deja cu 23,7%. Scumpirea gazului majorează costurile centralelor termoelectrice, iar dependența Moldovei de importul de energie electrică persistă. Prin urmare, riscul unei noi revizuiri a tarifelor rămâne. Amploarea acestuia va depinde de costul achizițiilor, de structura aprovizionării cu energie și de deciziile Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE).

Dependența energetică a țării este evidentă și în statisticile comerțului exterior. În perioada ianuarie-iulie 2026, Moldova a importat resurse energetice în valoare de 1,39 miliarde de euro, cu 14,5% mai mult decât în anul precedent. Gazul, produsele petroliere, cărbunele și energia electrică au reprezentat aproape 24% din totalul importurilor de mărfuri. Pentru o economie care achiziționează din străinătate o parte semnificativă din energia consumată, modificarea prețurilor externe și a condițiilor de livrare influențează în mod direct costurile interne de producție.

În acest context, începând cu ianuarie 2027, se preconizează majorarea salariului minim în sectorul real al economiei de la 6.300 la 7.600 de lei, adică cu 20,6%. Pentru angajați, aceasta reprezintă o creștere a veniturilor, care ar trebui să compenseze, cel puțin parțial, scumpirea vieții. Pentru angajatori, aceasta reprezintă o nouă creștere a cheltuielilor, care survine după o creștere semnificativă a costurilor energiei, transportului și serviciilor publice, precum și după majorarea impozitelor începând cu 2027.

Se creează astfel un cerc vicios: creșterea tarifelor și a prețurilor de consum impune majorarea salariilor, iar creșterea cheltuielilor cu forța de muncă exercită o presiune suplimentară asupra prețurilor bunurilor și serviciilor. În plus, creșterea salariilor nu înseamnă neapărat o creștere corespunzătoare a puterii de cumpărare, deoarece o parte semnificativă din această majorare va fi absorbită de scumpirile ulterioare.

În această situație, Banca Națională se confruntă cu o sarcină dificilă. Obiectivul său pe termen mediu este de a menține inflația în intervalul stabilit: 5%, plus-minus 1,5 puncte procentuale, adică între 3,5 și 6,5% pe an. Cu toate acestea, principalele surse actuale de presiune inflaționistă se află în afara sferei de influență directă a politicii monetare. Rata de bază a BNM nu poate reduce costul de achiziție al gazului, nu poate anula majorarea tarifelor la încălzire și nici nu poate compensa întreprinderilor creșterea fondului de salarii.

În același timp, autoritatea de reglementare trebuie să țină seama nu numai de efectul direct al deciziilor privind tarifele, ci și de probabilitatea ca majorarea costurilor să se extindă la alte bunuri și servicii. Cu cât inflația ridicată se menține mai mult timp, cu atât este mai mare riscul ca întreprinderile să înceapă să ia în calcul din timp creșterea preconizată a cheltuielilor în prețurile lor, iar angajații să solicite o nouă majorare a salariilor.

Inflația din septembrie, de 8,6%, depășește deja semnificativ ținta Băncii Naționale. În 2026, BNM a majorat deja de patru ori rata de bază – de la 5% la 9% pe an: pe 7 mai – la 6,5%, pe 18 iunie – la 7%, pe 6 august – la 7,5%, pe 17 septembrie – la 9%. O accelerare suplimentară a inflației ar putea necesita o nouă înăsprire a politicii monetare, ceea ce va crește costul creditării pentru întreprinderi și populație. În același timp, la scumpirea resurselor energetice importate se adaugă acum și deciziile interne privind tarifele și salariile.

Moldova intră în anul 2027 cu tarife în creștere, cheltuieli tot mai mari pentru întreprinderi, majorări de impozite și noi obligații privind remunerația forței de muncă. În același timp, nici majorarea salariilor, nici revizuirea tarifelor nu asigură, în sine, creșterea productivității economiei. Ca urmare, măsurile menite să compenseze scumpirea vieții pot deveni o sursă suplimentară de inflație. Și atunci o parte din majorarea salariilor va fi din nou erodată de creșterea prețurilor, iar revenirea inflației la intervalul țintă de 3,5–6,5% va fi amânată pe termen nedeterminat. Dacă presiunea inflaționistă se menține, Banca Națională ar putea fi nevoită să majoreze din nou rata de bază, ceea ce va scumpi creditele și va complica și mai mult finanțarea afacerilor și a investițiilor. //12.10.2026 – InfoMarket.