O nouă rundă de privatizare a patrimoniului de stat din Moldova s-a încheiat fără rezultate. Pentru cele patru obiective, cu o valoare inițială totală de 122,33 milioane de lei, nu a fost depusă nicio ofertă. Printre acestea se numără hotelul "Zarea" din centrul Chișinăului, pentru care statul spera să obțină cel puțin 106 milioane de lei. Istoria acestui obiectiv este deosebit de revelatoare: hotelul a fost scos de mai multe ori la vânzare, iar în 2016 s-a găsit chiar un cumpărător, dar tranzacția a eșuat. După zece ani, statul a rămas din nou fără investitor. În același timp, reprezentanții sectorului hotelier consideră că principala cauză a eșecului este prețul supraevaluat.

Agenția Proprietății Publice (APP) a scos la privatizare patru întreprinderi de stat încă din iunie 2026: pe 19 iunie au fost anunțate licitațiile pentru vânzarea hotelului "Zarea", a întreprinderilor "Știința" și "Lumina", iar pe 26 iunie – a întreprinderii chimice "Izomer". Inițial, ofertele erau acceptate până pe 19 august, însă termenul a fost prelungit cu două luni, până pe 19 octombrie. Acest lucru nu a ajutat: niciun potențial cumpărător nu a depus o ofertă. Pe 20 octombrie, APP a anunțat că toate cele patru obiective vor fi scoase din nou la privatizare.

Cu toate acestea, lipsa ofertelor nu înseamnă lipsa interesului inițial. Încă din august, APP a anunțat existența a 13 potențiali investitori: cinci erau interesați de "Izomer", patru - de "Zarea", câte doi - de "Știința" și "Lumina". Unii au studiat dosarele de privatizare și au vizitat întreprinderile. Însă niciunul dintre ei nu a trecut de la etapa de cunoaștere preliminară la participarea la licitație.

Adică obiectivele au atras atenția pieței. Cu toate acestea, după ce au luat cunoștință de condițiile de vânzare, potențialii cumpărători au renunțat la participare. Motivul poate fi nu doar prețul, ci și starea bunurilor, restricțiile juridice, volumul și termenele investițiilor solicitate.

Hotelul "Zarea", situat pe strada Anton Panna nr. 4, în Chișinău, activează din 1981. Ca întreprindere de stat, a fost înregistrat în 1992. Complexul cuprinde o clădire cu 12 etaje, cu o suprafață de 6123,7 mp, 137 de camere, o sală de conferințe, o cafenea și un teren cu o suprafață de 0,3111 ha. Imobilul este situat în centrul capitalei, în apropierea Băncii Naționale și a Parlamentului.

În ciuda amplasării, hotelul rămâne nevândut de mulți ani. Încă din august 2020, Mihai Soțchi, directorul general adjunct al Agenției Proprietății Publice, a declarat că statul a întreprins peste zece încercări de privatizare a acestuia. Cu toate acestea, niciuna dintre ele nu s-a soldat cu o vânzare.

În 2016, privatizarea era pe punctul de a se realiza. La licitație s-a depus o singură ofertă, iar comisia a desemnat ca, câștigător, o persoană fizică, a oferit 35,15 milioane de lei (aproximativ 1,6 milioane de euro la momentul respectiv) pentru complexul hotelier. Cu toate acestea, cumpărătorul nu a virat suma în termenul stabilit. Comisia a prelungit termenul de plată până la 29 iulie 2016. Însă, întrucât nici până la această dată fondurile nu au fost primite, decizia de privatizare a fost anulată.

În 2020, hotelul a fost scos din nou la vânzare la un preț inițial de 29,56 milioane de lei (1,5 milioane de euro la momentul respectiv). Licitația s-a desfășurat în perioada 17 iulie – 18 august, dar nu a atras niciun participant.

Până în acest an, prețul inițial al hotelului a crescut de peste trei ori, ajungând la 106 milioane de lei (5,3 milioane de euro). În același timp, valoarea de piață estimată a acestuia la sfârșitul anului 2025, conform datelor APP, se ridica la aproximativ 103 milioane de lei. Cu toate acestea, evaluarea proprietății și prețul pe care investitorul este dispus să îl plătească, nu sunt același lucru.

Conform publicației Logos Press, reprezentanții sectorului hotelier consideră că prețul de pornire al hotelului "Zarea" este supraevaluat de aproximativ trei ori. În opinia lor, licitația ar fi trebuit să înceapă de la 30-35 de milioane de lei (de la 1,5 milioane de euro). Experții subliniază că amplasamentul hotelului nu se încadrează în segmentul premium, clădirea nu dispune de parcare, căile de acces sunt incomode, camerele necesită renovare, iar o parte dintre ele nu sunt dotate cu băi proprii.

Există, de asemenea, restricții semnificative privind utilizarea imobilului. Conform condițiilor de privatizare, cumpărătorul are obligația de a menține funcționalitatea adăpostului de protecție civilă situat în complex și de a asigura accesul pentru întreținerea stației de transformare. Aceste obiective nu fac parte din proprietatea scoasă la vânzare. În plus, posibilitățile de reconstrucție a clădirii sunt limitate de cerințele de urbanism.

Logos Press mai scrie, citând reprezentanți ai sectorului hotelier că, clădirea nu poate fi demolată, iar destinația sa hotelieră trebuie păstrată. Dacă aceste restricții exclud într-adevăr variante alternative de utilizare a imobilului, cercul potențialilor cumpărători se restrânge semnificativ. În acest caz, investitorul achiziționează nu atât un teren în centrul capitalei cu posibilitatea unei noi construcții, cât un complex hotelier funcțional, care necesită investiții suplimentare.

Nici situația economică a companiei "Zarea" nu pare atractivă. Conform datelor APP, în 2025 hotelul a înregistrat venituri de 9,75 milioane de lei și un profit net de doar 28,75 mii de lei. Cu un an înainte, profitul se ridica la 196,69 mii de lei, iar în 2023 – la doar 7,81 mii de lei. Astfel, în ciuda rezultatului financiar pozitiv, întreprinderea practic nu generează profit net în raport cu valoarea bunurilor scoase la vânzare.

Conform datelor Logos Press, în 2025 gradul de ocupare al hotelului "Zarea" a fost de doar 38%, față de 70-80% în medie la hotelurile din Chișinău. În același timp, hotelul operează în principal în segmentul economic: prețul unei camere de categorie "semi-lux" este de aproximativ 700 de lei pe noapte. Gradul redus de ocupare, posibilitățile limitate de creștere a prețurilor și necesitatea renovării complică perspectivele de rentabilizare a investițiilor.

Hotelul poate prezenta interes din punct de vedere investițional. Cu toate acestea, pentru cumpărător este importantă nu doar valoarea de achiziție, ci și suma pe care va trebui să o investească după încheierea tranzacției. Dacă clădirea nu poate fi demolată sau nu i se poate schimba în mod substanțial destinația, modelul de investiție trebuie să se bazeze în primul rând pe modernizarea afacerii hoteliere existente. Iar pentru aceasta este necesar să se înțeleagă în ce măsură se pot crește gradul de ocupare, veniturile și profitul.

În actuala rundă de privatizare, nu s-a reușit vânzarea niciunui dintre cele patru obiecte scoase la licitație, deși acestea aparțin unor sectoare diferite și prezintă diferențe semnificative de preț. Însă condițiile de vânzare propuse de stat nu corespund posibilităților reale și așteptărilor investitorilor. APP și-a exprimat deja intenția de a organiza noi licitații, ținând cont de aspectele ridicate de potențialii cumpărători în timpul consultărilor preliminare.

Istoria hotelului "Zarea" arată că statul poate păstra timp de decenii dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în centrul capitalei, fără a găsi însă un cumpărător. În același timp, evaluarea formală de piață a bunului nu garantează existența unei cereri la prețul stabilit. Dacă statul se așteaptă să obțină 106 milioane de lei pentru hotel, iar reprezentanții sectorului estimează că atractivitatea sa investițională este de trei ori mai mică, relansarea licitației fără revizuirea condițiilor ar putea duce din nou, pentru a nu știu câta oară, la lipsa ofertelor. // 22.10.2026 – InfoMarket.