În ultimii ani, Moldova a făcut progrese extraordinare pe piața gazelor naturale și a trecut de la cumpărarea de gaze de la un singur furnizor - Gazprom - la achiziții diversificate de gaze din diferite țări, inclusiv din SUA.
Potrivit ministerului Energiei, acest progres este foarte apreciat de partenerii externi, în timp ce utilizarea inovatoare a gazoductului transbalcanic în regim invers pentru a stoca gaz în Ucraina a făcut din Moldova un furnizor de securitate energetică în regiune. Ministerul a reamintit că, cu excepția ultimelor două ierni (2022-2023 și 2023-2024), singura sursă de achiziție de gaze naturale pentru Moldova a fost Rusia, astfel că politicienii de la Moscova s-au referit deseori la această vulnerabilitate. Alternativele nu erau nici fizic posibile - din cauza lipsei unei infrastructuri alternative de rețea construite în perioada sovietică - și nici legal posibile, deoarece era interzis prin contractul cu Gazprom. În plus, concernul rus s-a opus mai mulți ani la rând separării operatorului rețelei de transport deținut de filiala sa Moldovagaz, blocând astfel timp de peste 10 ani transformarea sectorului prevăzută de cel de-al treilea pachet energetic european. Astfel, până atunci, gazul a fost livrat în mod tradițional în Republica Moldova prin intermediul principalului gazoduct care intră în țară din Ucraina, prin regiunea transnistreană, care se află în afara controlului autorităților constituționale. Traseul a continuat spre sud până la Vulcănești și mai departe spre țările din peninsula Balcanică, motiv pentru care a fost denumit gazoductul transbalcanic. Această conductă rămâne indispensabilă până în prezent datorită volumelor mari de gaz care pot fi transportate. În 2014. Republica Moldova a decis să își diversifice sursele și rutele de aprovizionare cu gaze naturale, demarând construcția gazoductului Iași-Ungheni, cu extinderea ulterioară a acestuia până la Chișinău, principalul centru de consum al țării. Acest proiect a fost finalizat în octombrie 2021, dar nu a fost utilizat pe deplin în scopuri comerciale până în sezonul de încălzire 2022-2023, când compania de stat Energocom a început să cumpere gaze din Europa. Pe lângă traseul transbalcanic, există și conducta Ananiev-Drochia-Alexeevca-Cernăuți, în nord, care accesează instalațiile de stocare a gazelor din vestul Ucrainei. Această rută asigură gazul pentru întreaga regiune nordică a țării. În timp ce, anterior, gazul transportat prin Alexeevca putea părăsi Moldova doar într-o singură direcție, în prezent este folosit și pentru a livra gazul depozitat în Ucraina. Același lucru este valabil și în cazul gazoductului transbalcanic, unde gazul curge în sens invers din regiunea Mării Negre. Inversul prin conducta Trans-Balcanică a fost asigurat la sfârșitul anului 2019, când nu se știa nici dacă va continua tranzitul de gaze rusești prin Ucraina. După cum a menționat Ministerul Energiei, rețeaua de gaze existentă în Republica Moldova include, pe lângă conductele magistrale, conducte secundare (de diametru mai mic) pentru rețelele de distribuție, precum și stații de comprimare și stații de măsurare și reîncărcare. Rețeaua de transport de gaze de peste 1600 km gestionată în prezent de Vestmoldtransgaz a fost vândută cândva unei filiale a Gazprom pentru o presupusă datorie de 50 de milioane de dolari. Rețelele au fost transferate la valoarea contabilă, nu la valoarea de piață, după cum a arătat un audit internațional efectuat de Wikborg Rein și Forensic Risk Alliance din Norvegia și Marea Britanie, în baza unui contract cu guvernul moldovean, care a făcut lumină în problema datoriilor istorice ale Moldovagaz către Gazprom. În ceea ce privește rețeaua de distribuție a gazului de 27.500 km, doar o treime din conductele de gaz aparțin Moldovagaz, o filială a Gazprom. O altă treime din rețeaua de distribuție a gazului este deținută de persoane fizice și juridice, iar peste 25% aparține unor organe de autoguvernare locală; există, de asemenea, o parte a rețelei fără proprietar. Aceste date au fost raportate de Moldovagaz Parlamentului, care a dispus ulterior o serie de măsuri de control și contabilitate. În septembrie 2023, sistemul de transport al gazelor a fost preluat de Vestmoldtransgaz, o filială românească a Transgaz, care deține gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău. Țara și-a îndeplinit astfel obligațiile față de instituțiile europene. În octombrie 2021, Gazprom a întrerupt pentru prima dată livrările de gaze către Moldovagaz, iar pentru a acoperi deficitul, Moldova a început să importe gaze din Vest, prin Alexeevca și Iași, organizând primele licitații cu traderi europeni. În toamna anului 2022, Gazprom a limitat din nou livrările de gaze către Moldovagaz. Întrucât aceste volume erau insuficiente pentru consumul de iarnă, s-a decis devierea gazelor pe malul stâng al Nistrului, inclusiv pentru producerea de energie electrică la centrala de producere a energiei electrice din Moldova, care este alimentată tot pe malul drept al Nistrului. Astfel, începând cu decembrie 2022, Chișinăul a renunțat complet să cumpere gaze de la Gazprom pentru malul drept al Nistrului, acoperindu-și necesitățile cu gaze cumpărate de pe piața europeană. Din noiembrie 2022, o parte din gazul cumpărat de pe piața europeană a fost depozitat în depozite subterane din Ucraina și România. Anume atunci au fost făcute primele rezerve de gaze. Astfel, Guvernul a pus la dispoziția consumatorilor surse continue și sigure de energie. Diversificarea surselor și a rutelor de gaz a făcut posibilă achiziționarea de gaz de pe piața europeană la prețuri mai mici decât cele din contractul cu Gazprom. De exemplu, în octombrie 2023, prețul oferit de Gazprom a fost de 830 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, în timp ce Energocom a vândut către Moldovagaz cu 605 dolari pentru 1.000 de metri cubi. Astfel, doar în 2023, Energocom a economisit consumatorilor moldoveni peste 60 de milioane de dolari prin cumpărarea gazului de la comercianții internaționali mai ieftin decât de la Gazprom. În sezonul 2023-2024, cea mai mare parte a gazului achiziționat de Energocom a fost cumpărat de la compania grecească DEPA, care deține 2 terminale de gaz natural lichefiat, unde gazul este adus din diferite regiuni ale lumii. În timp ce Energocom nu a avut nicio experiență în achiziționarea de gaze de pe piața internațională până în octombrie 2021, deja în 2022-2023 a devenit prima companie care a utilizat în mod comercial invers pe conducta Trans-Balkan și prima companie care a utilizat în mod comercial interconectorul de gaze dintre Grecia și Bulgaria. Astfel, la un moment dat, Energocom a fost singura companie cu experiență în livrarea de gaze de-a lungul întregului coridor vertical: Grecia-Bulgaria-România-Moldova către instalațiile de depozitare subterană din vestul Ucrainei. În ianuarie 2024, Moldova a aderat oficial la coridorul vertical, ceea ce va facilita transportul de gaze către Moldova. Această rută s-a dovedit interesantă pentru mulți comercianți care încă stochează gaze în Ucraina, iar Moldova cooperează cu toate țările de pe traseu pentru a face această rută și mai convenabilă, pentru a-i utiliza pe deplin potențialul, contribuind astfel la securitatea aprovizionării cu gaze în Europa Centrală și de Sud-Est. Potrivit Ministerului Energiei, majoritatea covârșitoare a consumatorilor din Moldova cumpără gaze naturale de pe piața reglementată la tarifele stabilite de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică în baza metodologiei de formare a tarifelor. Piața reglementată îi protejează pe consumatori de fluctuațiile bruște ale prețurilor, iar tarifele stabilite de ANRE reprezintă, de obicei, o prognoză anuală a evoluției prețurilor pe piețele internaționale, la care se adaugă costurile de transport, operare, amortizare, pierderi în rețea și marja de rentabilitate. Atunci când tarifele reglementate includ un preț mai mic decât prețul real al pieței, se acumulează abateri negative, care vor fi luate în considerare ulterior la aprobarea viitoarelor tarife. Cu alte cuvinte, abaterile negative reprezintă bani pe care consumatorii îi datorează furnizorilor. Atunci când în calculul tarifelor aprobate de agenție este inclus un preț mai mare, se vor acumula abateri pozitive, adică datoria pe care operatorii o au față de consumatori; aceste abateri vor fi, de asemenea, luate în considerare la revizuirile viitoare ale tarifelor. Componenta de abatere a făcut întotdeauna parte din calculul tarifelor, dar acest lucru nu a reprezentat o problemă atâta timp cât fluctuațiile de preț nu au fost atât de mari ca în perioada 2021-2023. Prețurile internaționale la gaze au crescut brusc în 2021-2022 din cauza acțiunilor Rusiei și au ajuns la 3.000 de euro pe 1.000 de metri cubi în august 2022. Atunci când gazul a fost importat la 1.800 de dolari pe 1.000 de metri cubi, ANRE nu a majorat tarifele deoarece nu era clar cât timp vor persista aceste anomalii de preț și cum va afecta acest lucru prețul mediu anual proiectat în stabilirea tarifelor, iar această întârziere a dus la abateri tarifare. Concret, existența abaterilor tarifare, care trebuiau să fie compensate, a dus la o creștere ulterioară a tarifelor la 28 de lei pe metru cub și la menținerea acestora la un nivel ridicat până la achitarea datoriilor consumatorilor către societățile furnizoare. Ministerul Energiei precizează că, începând cu anul 2016, consumatorii moldoveni au posibilitatea de a alege furnizorul de la care achiziționează resurse energetice. Dar, în practică, doar câteva întreprinderi mari și energofage au intrat pe piața nereglementată, cunoscută și sub numele de piață liberă. Avantajul acestei piețe este că prețurile și condițiile sunt negociate direct între cumpărător și furnizor, iar acesta din urmă nu este obligat să aprovizioneze toți consumatorii în aceleași condiții. În iarna anului 2022-2023, o serie de agenți economici, mari consumatori de gaze, au profitat de oportunitatea de a intra pe piața liberă, punând pe umerii majorității consumatorilor partea lor de abateri negative. Comisia pentru Situații Excepționale a intervenit pentru a remedia situația, iar ulterior Ministerul Energiei a stipulat în Legea gazelor naturale condițiile în care un consumator poate migra de pe piața reglementată pe piața liberă și invers. S-a decis că, odată ce un consumator, persoană fizică sau juridică, a decis să intre pe piața liberă, acesta va rămâne pe această piață timp de cel puțin 1 an. În cazul în care, în această perioadă, furnizorul cu care a încheiat un contract nu își poate îndeplini obligațiile, dă faliment sau există alte motive, consumatorul va fi furnizat resurse energetice pentru o perioadă limitată de către furnizorul din ultima opțiune, dar la tarife mai mari decât cele existente pe piața reglementată. Ministerul Energiei a subliniat că din 2025 companiile mari vor fi obligate să intre pe piața liberă. În 2024, pentru a avansa spre liberalizarea pieței, gazele vor începe să fie tranzacționate pe o platformă gestionată de filiala din Republica Moldova a Bursei Române de Mărfuri - BRM East Energy. // 03.04.2024 - InfoMarket
