În Moldova a izbucnit o dispută în legătură cu sprijinul prevăzut pentru anul 2026 în favoarea producătorilor de sfeclă de zahăr. Programul strategic al politicii agricole prevede pentru această cultură un sprijin legat de venituri, pentru care în anul curent sunt alocați 40 de milioane de lei. Cu toate acestea, pe 2 octombrie, Asociația Producătorilor de Sfeclă de Zahăr din Moldova a declarat că, în urma unei întâlniri recente cu ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, Eugeniu Osmochescu, fermierii au ajuns la concluzia că plățile prevăzute pentru anul 2026 ar putea să nu se mai realizeze. Asociația s-a adresat guvernului, Ministerului Agriculturii și Alimentației și Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA), solicitând activarea mecanismului de sprijin PD-02 și stabilirea unor termene clare pentru depunerea cererilor, aprobarea și virarea plăților.

Pentru acest sector, problema este importantă nu doar din cauza valorii subvenției. În ultimii zece ani, suprafețele cultivate cu sfeclă de zahăr în Moldova s-au redus de aproximativ 3,6 ori: de la peste 30 mii la 8,3 mii ha. Pentru o cultură a cărei cultivare este direct legată de activitatea întreprinderilor de prelucrare, reducerea bazei de materii prime afectează nu numai fermierii, ci și gradul de încărcare al fabricilor de zahăr.

Ultimele două sezoane au fost dificile pentru producători. Conform datelor asociației de branșă, în 2024 seceta a afectat peste 60% din suprafețele cultivate, iar în 2025 înghețurile târzii – aproximativ 65%. Pierderile din sezonul trecut, estimate de asociație, au depășit 65 de milioane de lei, iar aproximativ 1,9 mii de hectare au rămas nerecoltate din cauza ploilor de toamnă. În același timp, costul cultivării unui hectar de sfeclă de zahăr a crescut de la aproximativ 35 mii la 43 mii de lei.

În acest context, sprijinul de stat devine unul dintre factorii pe care fermierii îi iau în considerare la planificarea sezonului următor. Argumentul lor este că decizia privind culturile se ia în avans, iar o parte semnificativă a cheltuielilor apare înainte de recoltare. Prin urmare, incertitudinea privind plățile sporește riscurile pentru producători atunci când iau decizii privind culturile pentru anul următor.

Acest lucru are importanță și pentru sectorul de prelucrare. Cel mai mare producător de zahăr din țară, Südzucker Moldova, lucrează în sezonul actual cu aproximativ 6.300 de hectare de sfeclă de zahăr provenind de la peste 30 de exploatații agricole și se așteaptă să obțină circa 270.000 de tone de materie primă. Astfel, o parte semnificativă din întreaga bază de materii prime a industriei zahărului din Moldova revine fermelor care colaborează cu această companie.

Poziția Südzucker Moldova se bazează pe necesitatea menținerii unei producții locale durabile și a bazei de materii prime pentru prelucrarea sfeclei de zahăr. Directorul general al companiei, Pavel Filip, comentând campania de recoltare din 2026, a subliniat că obiectivul companiei depășește rezultatele unui singur sezon și constă în dezvoltarea unui sector zaharier competitiv, care să genereze valoare adăugată în Moldova. Conform datelor Südzucker, consumul anual de zahăr în țară se ridică la aproximativ 70 de mii de tone, în timp ce capacitățile de producție existente permit producerea unui volum mai mare.

Un alt factor îl reprezintă importurile. Producătorii de sfeclă de zahăr semnalează concurența din partea producției din Serbia și Belarus și o asociază cu o presiune suplimentară asupra pieței interne. În ultimii ani, autoritățile au luat, de asemenea, măsuri pentru a limita anumite volume de importuri de zahăr scutite de taxe vamale, argumentând că acestea sunt necesare pentru protejarea producției naționale.

Cu toate acestea, există și o latură negativă. Limitarea importurilor poate susține producătorii și procesatorii locali, dar, în același timp, reduce concurența externă. Prin urmare, la elaborarea politicii, statul trebuie să țină seama nu numai de interesele producătorilor agricoli și ale fabricilor de zahăr, ci și de prețurile pentru industria alimentară și consumatorii finali.

De fapt, este vorba despre un echilibru între mai multe elemente ale aceluiași lanț. Fermierii au nevoie de o rentabilitate suficientă pentru a continua să cultive o cultură relativ costisitoare. Prelucrătorii au nevoie de un volum stabil de materii prime pentru a-și menține întreprinderile în funcțiune. Consumatorii și producătorii de produse alimentare au nevoie de un preț competitiv al zahărului. Statul trebuie să stabilească, în acest context, în ce măsură este justificată susținerea producției interne prin fonduri bugetare și măsuri comerciale.

Este încă prea devreme să afirmăm că reducerea suprafețelor va duce inevitabil la încetarea producției de zahăr în Moldova. Cu toate acestea, baza de materii prime a sectorului s-a redus semnificativ în ultimii zece ani, iar fermierii vor lua decizia privind culturile din 2027 încă din următoarele luni.

Actuala dispută privind cei 40 de milioane de lei este, în primul rând, o chestiune de previzibilitate a politicii agricole. Efectul real al sprijinului de stat va depinde nu numai de alocarea acestor fonduri, ci și de capacitatea combinației dintre subvenții, prețurile de piață, randamentul culturilor și condițiile de import de a face cultivarea sfeclei de zahăr rentabilă din punct de vedere economic pentru producători. // 06.10.2026 – InfoMarket.