Materialele sectiunii

200 mil USD din buzunarul consumatorilor pentru executarea directivelor europene?

200 mil USD din buzunarul consumatorilor pentru executarea directivelor europene?

Comentariul agenției InfoMarket

Modificările planificate la legislația moldovenească vor obliga importatorii să suporte cheltuieli suplimentare considerabile, ar putea reduce semnificativ numărul operatorilor de pe piață și în consecință, va duce la creșterea prețurilor pentru carburanți.

Sub presiunea partenerilor externi, Moldova își asumă responsabilități care sunt destinate țărilor membre ale UE. Până la nivelul Uniunii Europene țara încă nu a crescut, dar legile des se aplică fără rezerve asupra pieței interne, a necesităților și specificului acesteia. Totodată, pe de o parte legislația moldovenească se racordează la directivele UE, iar de altă parte – nu sunt anulate normele de reglementare, care în UE sunt inadmisibile în condițiile economiei de piață.


La finele anului trecut, spre discuții publice a fost expus proiectul de lege privind crearea și păstrarea nivelului minim de rezerve a produselor petroliere. Documentul face trimitere la directivele UE din 2009, care prevede existența rezervelor de carburanți pentru 90 de zile de la indicatorul de de import, sau 61 de zile de la indicatorul consumului.


Într-adevăr, pentru securitatea energetică a statului, ar fi necesar ca operatorii pieței să asigure un anumit minim de rezerve de produse petroliere în țară. În prezent, piața moldovenească a carburanților se aseamănă mai mult cu modelul economic japonez: niponii nu fac cheltuieli pentru crearea depozitelor, preferând să lucreze ”de pe roți”. În condițiile rigide ale livrărilor stipulate în contract, a corectitudinii și punctualității activității pe tot lanțul de producere, acest lucru permite reducerea considerabilă a prețului de cost al producției, fapt care este cel mai important pentru Japonia, luând în considerare aspectul scump al yenului, care face exportul în această țară scump și puțin competitiv.


Și pe piața moldovenească a produselor petroliere, operatorii lucrează în mare parte ”de pe roți”. Teritoriul modest al țării, dar și apropierea geografică de uzinele de prelucrare din România ne permit acest lucru. Dar sunt în țară și unele rezerve.


Potrivit rapoartelor Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, la finele anului 2015 rezervele de benzină din țară erau de 15,1 mii tone, de motorină – 29,5 mii tone. În acea perioadă, consumul mediu de carburanți pe zi era de 650,1 mii litri de benzină și 1866,9 mii litri de motorină. Niște calcule simple arată că benzină în țară era pentru 22 de zile, iar motorină – pentru 15 zile. Datele pentru 9 luni 2016 arată o creștere a consumului de produse petroliere pe țară cu 10,6 la sută pentru benzină și cu 3,2 la sută pentru motorină.


Proiectul de lege prevede o creștere permanentă a rezervelor într-o perioadă de trei ani: până pe 31 decembrie 2020 – 30 de zile a importului mediu de zi sau 20 de zile a consumului mediu zilnic; până pe 31 decembrie 2021 – 60 și 40 de zile, respectiv: până pe 31 decembrie 2022 – 90 și 61 de zile, respectiv.


Dacă cerințele directivelor europene, pe care se bazează proiectului de lege, ar fi aplicate deja în acest an, atunci indicatorul de consum mediu zilnic al rezervelor pe țară ar trebuie să constituie nu mai puțin de 45 mil litri de benzină și 118 mil litri de motorină.

 

În Moldova există mai puțin de zece depozite petroliere, volumul cărora variază între 4 și 10 mil litri. Capacitatea medie de producere a tuturor depozitelor petroliere este evaluată de specialiști la mai puțin de 80 mil litri.


Totodată, multe dintre bazele petroliere au fost construite încă în perioada sovietică și demult nu mai lucrează. O capacitate suplimentară de păstrare a carburanților sunt rezervoarele stațiilor PECO, care sunt peste 700 în țară. Se consideră că în mediu, unei stații de alimentare îi revine 15 mii litri de carburanți păstrați, ceea ce în total reprezintă 10-12 mil litri de carburanți stocați în toată țara. (Toate datele prezentate nu sunt absolute, deoarece nimeni nu a făcut aceste calcule, iar situația reală poate fi cunoscută doar după asigurarea unui ”recensământ” specific).


Toate astea înseamnă că importatorii de produse petroliere, pentru a asigurarea cerințele legislative, vor trebui să construiască baze petroliere noi cu o capacitate de 60-80 mil litri. Acesta sunt investiții foarte mari, care vor fi incluse în costul carburanților, iar într-un final vor fi achitate de consumatori. Și depozitele trebuie să fie construite în cel mult trei – cinci ani.


În același timp, nu este un secret pentru nimeni că de la mijlocul anului trecut prețul maxim la pompă pentru carburanți este stabilit de regulator la fiecare două săptămâni. Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică susține că astfel prețul plafon este minimalizat la maximum. Cum poate, în condițiile dure de reglementare a prețurilor, un importator să investească în construcția și modernizarea depozitelor petroliere noi? Va permite ANRE să fie incluse aceste investiții în preț? Iar în realitate este vorba despre zeci de milioane de dolari.


Acum doi ani, compania LUKOIL – Moldova a anunțat despre finalizarea reconstrucției terminalului de gaze din Socoleni, costul căruia a fost de 2,5 mil USD. Comparând aceste investiții cu necesitatea creșterii capacității pentru păstrarea carburanților, putem presupune că volumul investiției în noile depozite petroliere din toată țara vor fi de cel puțin 40-50 mil USD.


Proiectul de lege mai are un aspect: companiile care nu vor respecta cerințele de păstrare a carburanților ar putea fi lipsite de licență. Niciun operator de pe piață nu va păstra mai mulți carburanți decât îi cere legislația, ceea ce înseamnă că rezerve trebuie să facă fiecare importator. Ori asiguri rezerve, ori pleci de pe piață.


Puțini sunt cei care își amintesc că la finele anului 1990 în Moldova deja a fost impusă o astfel de practică. Când statul le-a cerut importatorilor de produse petroliere să dețină rezerve de cel puțin 10 mil litri. Acest lucru a dus la ”sterilizarea” pieței. Atunci își puteau permite să facă import doar patru companii - Arch-Petrol, LUKOIL, Valiexchimp, Tirex-Petrol. Peste aproape doi ani aceste cerințe au fost anulate, deoarece piața avea nevoie de liberalizare și protecție de o eventuală înțelegere de cartel.


Ce se întâmplă acum? Pregătite pentru respectarea cerințelor legislației sunt trei – cinci companii mari, care au baze petroliere proprii. Restul din cei 28 de operatori licențiați vor fi nevoiți să-și construiască depozite. Astfel, importatorii de produse petroliere, în cazul în care proiectul de lege va fi adoptat în redacția actuală, vor fi nevoiți să investească milioane de dolari în bazele petroliere și să ”înghețe” acești bani în rezerve. Și dacă este vorba despre 165 mil litri (benzină și motorină) suma ”înghețată” va constitui peste 150 mil USD, care vor fi ”un lot mort” doar pentru asigurarea securității energetice a țării în conformitate cu directivele Uniunii Europene.


Printre operatori circulă un zvon că legea ar fi adoptată cu un anumit scop, sau mai bine zis pentru o anumită afacere. Cineva vrea să intre pe piața produselor petroliere. Carburanții, la fel ca și pâinea, vor avea întotdeauna cerere. Însă acel cineva nu vrea să se ocupe de import, ci să ”mulgă” actualii operatori. Având resurse libere, poate construi depozite petroliere, pe care le va propune operatorilor ce nu-și pot permite un depozit personal. Returnarea investițiilor se va face din contul prețului pentru păstrare și dacă zvonurile sunt adevărate, atunci acest operator va pretinde la o cotă importantă din piață și va putea dicta prețurile. Iar aceste cheltuieli, ANRE va trebuie să le i-a în calcul la stabiliea prețurilor minime, sa nu?


De altă parte, țările UE, care înaintează cereri pieței, le propun operatorilor ceva în loc. În unele țări, statul, de exemplu, plătește pentru păstrarea carburanților din rezerva sa la depozite comerciale. Sunt exemple când sunt oferite vacanțe fiscale, etc. La noi, securitatea energetică a țării este pusă pe umerii businessului, sau reprezintă o posibilitate pentru cineva ca să-și ridice acest business?


Dacă proiectul de lege va fi adoptat în actuala redacție a cerințelor europene, acest lucru va impune importatorii să cheltuiască 200 mil USD, anume să le cheltuiască și să le înghețe, pentru că este greu să le numești investiții, deoarece ele nu vor aduce venit, dimpotrivă, vor crește cheltuielile. Pe piață s-ar putea reduce numărul operatorilor, iar cheltuielile suportate vor cădea pe umerii consumatorilor și prețul la carburanți va deveni european – 1,5 euro pentru un litru de benzină. Putem spune că acest lucru va crește nivelul de viață în țară și nu va duce la creșterea prețurilor?// 23.01.2017 — InfoMarket.